Structurile organizatorice de management - tipurile acestora

INTRODUCERE

O primă conceție care îsi are originea în lucrările specialiștilor sovietici din perioada antebelică tratează organizarea ca fiind un mijloc de raționalizare a activităților unităților economice, fiind formată în principal din 3 domenii:

- Organizarea conducerii; - Organizarea muncii; - Organizarea producției.

A doua concepție ce predomină în țările dezvoltate occidentale, reduce de fapt organizarea la stabilirea organizării de ansamblu a întreprinderilor.

Pentru celelalte elemente ale organizării- în special cele care în Moldovasunt desemnate, de regulă, prin organizarea priducției și orhanizarea muncii- în țările occidentale și, în special în SUA se foloseștemai puțin termenul de organizare. În cazul lor, accentul se plasează asupra metodelor cu care sunt abordate și, ca atare, numeroase probleme organizatorice sunt tratate în strânsă legătura cu metodele și tehnicile cercetării operaționale, studiul muncii, metode psihologice, sociologice. Așa se explică de ce în numeroase firme din aceste țări, unele compartimente cu caracter predominant organizatoric poartă denumiri ca „methods”, ”engeneering”.

De remarcat că, în ultimii ani, în condițiile trecerii la economia de piață această manieră de a defeni organizarea este folosită cu o frecvență sporită și în Europa Centrală și de Est, inclusiv Republica Moldova.

Subsistemul organizatoric constă în stabilirea și delimitarea proceselor de muncă fizică și intelectuală, a componentelor acestora (mișcări, timpi, operații, lucrări, sarcini), precum și gruparea lor pe posturi, formații de muncă, compartimente, corespunzător anumitor ctiterii manageriale, economice, tehnice și sociale, în vederea realizării în cele mai bune condiții a obiectivelor previzionate.

Organizarea se exercită, în orice sisteme, sub două forme principale:

1.De către manageri, atributul sau funcția organizării fiind o parte intrinsecă a procesului managerial;

2.De către persoane sau echipe specializate în acest domeniu. În fapt, între aceste forme există o strânsă interdependență și conlucrare, determinate de comunicarea naturii și obiectivelor urmărite.

În funcție de conținut, în cadrul subsistemului organizatoric delimităm 2 componente majore - organizarea managerială și organizarea structurală.

CAPITOLUL I

1.1 Structura organizatorică a întreprinderii.

Ca expresie a organizării formale, structura organizatorică a unei întreprinderi se proiectează pe baza unor norme, reguli, principii și documente oficiale.

Structura întreprinderii , componentă a structurii generale a firmei, reflectă “anatomia întreprinderii”; modul de concepere, detaliere și implementare a acesteia influențează nemijlocit activitățile impuse de realizarea obiectivelor întreprinderii.

Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice (direcții, compartimente) și relațiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.

Aprecierea structurii organizatorice reprezintă un proces de cunoaștere, înțelegere, explicare a situației existente prin analiza detaliată a factorilor ce influențează starea ei:

- Strategia dezvoltării întreprinderii;

- Tipul și complexitatea producției;

- Dimensiunea întreprinderii;

- Calitatea resurselor umane;

- Mutațiile ce au loc în mediul exterior al firmei;

- Cadrul juridic și statutul întreprinderii.

În ansamblul ei structura organizatorică are 2 mari părți:

- structura funcțională (de conducere)

- structura operațională (de producție, concepție)

Structura funcțională (de conducere) reprezintă ansamblul funcțiilor de conducere și compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice, comerciale, administrative, modul de constituire și grupare al acestora și relațiile dintre ele necesare desfășurării corespunzătoare a procesului managerial și a proceselor de execuție.

Structura de producție (operațională/de execuție) reprezintă ansamblul persoanelor, compartimnetelor și relațiilor organizatorice constituite în vederea realizării directe a obiectului de activitate al firmei.

Relațiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor dintre componentele structurii organizatorice instituite prin reglementări oficiale; ele reflectă complexitatea raporturilor ce se stabilesc între compartimentele primare (post - funcție) și agregate (compartimente ale structurii organizatorice).

Relatiile organizatorice pot fi grupate în funcție de conținutul lor în:

- relații ierarhice

- relații funcționale

- relații de stat major

- relații de cooperare

- relații de control

- relații de reprezentare