Unitatea monetară

1. Definirea salariului

Salariul- reprezintă suma de bani dată de patron salariatului în temeiul unui contract individual de muncă pentru munca efectuată sau ce trebuie efectuată și pentru serviciile indeplinite sau ce trebuie indeplinite.(A.Atanasiu)

Salariu-o recompensă acordată fiecărui angajat în schimbul contribuției sale la succesul firmei”.

În România, prin Legea 14/1991 s-a instituit principiul negocierii salariale in cadrul regiilor autonome și a societăților comerciale ceea ce este desemnat în mod tradițional prin conceptual de liberalizarea salarilor. Teoretic, singurul corectiv în aplicarea principiilor negocierii salariului constă în stabilirea salariilor prin lege ori prin alte acte normative pentru personalul din societățile bugetare, precum și a celui din regiile autonome cu specific deosebit. De asemenea prin lege se stabilește nivelul salariului minim pe economie, cu obiectivul de protecție socială. Cu aceste excepții, în prezent, salariile se stabilesc prin negociere colectivă sindicală.

În Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii si solidarității sociale nr. 340/2001, prin care s-au detaliat elementele ce se cuprind în salariul individual brut, se arată că acesta cuprinde: salariile de bază brute, sporurile, îndemnizațiile, sumele plătite din fondul de salarii, sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie, premiile anuale, drepturile în natură, alte adaosuri la salarii.

Salariul de bază este partea principală a salariului total, conveniă în cadrul contractului de muncă; suma precizată se acordă efectiv salariatului în anumite condiții stabilite (timpul efectiv lucrat și rezultatele obținute în raport cu standardale de performanță). Ele se stabileste pentru fiecare salariat în funcție de pregătire, experiența, abilitățile și rezultatele persoanelor, pe de o parte, și politica salarială a firmei, formele de salarizare, importanța, complexitatea si răspunderea lucrătorilor ce revin postului în care este încadrat salariatul, pe de altă parte.

Adaosurile și sporurile la salariu constituie partea variabilă a salariului și se acordă numai pentru: perfomanțe deosebite ale salariatului, munca prestată în condiții grele, rezultate importante pentru întreprindere, loialitate și stabilitate în muncă (vechime).

Conform legii, salariul de bază adausurile și sporurile sunt confidențiale, nu pot fi comunicate, sub sancțiunea suportării rigorilor legii, altor persoane fizice sau juridice. Se consideră că un contract de muncă are un caracter confidențial încercandu-se in acest fel protejarea întreprinderilor în competiție pentru menținerea salariaților și evitarea situațiilor conflictuale ce ar rezulta din înțelegerea greșită parțială sau neântelegerea raporturilor contractuale.

2.Forme de salarizare

FORMELE DE SALARIZARE reprezintă modalități de evaluare si de determinare a muncii salariațiilor și a rezultatelor acestora precum și a salariului ce li se cuvine.

1) Salarizarea după timpul lucrat, (în regie)

Personalul încadrat în această formă este plătit după timpul lucrat fără a se ține seama de cantitatea sau calitatea muncii depuse.

Salariul tarifar se stabilește pe oră, iar cel efectiv se obține înmulțind numărul orelor lucrate într-o lună cu salariul orar. O anumită cantitate și calitate a rezultatelor muncii sunt subânțelese pentru că ele au fost luate în calcul la încadrarea persanalului pe posturi și trepte de salarizare. Este o formă de salarizare simplă de aplicat, potrivită situațiilor în care rezultatele muncii nu pot fi evaluate cu suficientă exactitate (activități creative, de conducere) sau nu depind de efortul lucrătorului. Are dezavantajul că nu stimulează si nu conduce la creșterea productivității muncii.

2) Salarizarea în acord direct (pe bucata)

Salariul efectiv se calculează în funcție de rezultatele obținute, înmulțind salariul stabilit pentru unitatea de produs cu volumul producției. În cazul comerțului se poate aplica prin stabilirea unui procent din desfacerea realizată, salariul efectiv obtinându-se înmulțind acest procent cu vanzarea efectuată într-o lună. Această formă are urmatoarele avantaje:

- generează sentimentul de echitate;

- conduce la creșterea productivității muncii;

- elimină nevoia de control, deci reduce cheltuielile administrative;

- se aplica foarte bine pentru munca în afara unității, la domiciliu.

Practica a evidențiat și o serie de dezavantaje:

- lucrătorul poate ajunge la surmenaj, în dorința de a câstiga cât mai mult;

- pot să apară probleme de calitate;

- apar situașii conflictuale cu conducerea privind evaluarea și recunoașterea volumului rezultatelor;

- solicită o activitate laborioasă de stabilire a salariului normat pe unitatea de produs pentru toate produsele sau operațiile și de adaptare continuă a normei;

- nu se garantează un salariu minim.