Uniunea Monetară Europeană

După mai multe runde de negocieri, care au debutat în 1989, a fost semnat, în februarie 1992, Tratatul asupra Uniunii Europene, cunoscut şi sub numele de tratatul de la Maastricht.

Tratatul, care a intrat efectiv în vigoare în noiembrie 1993, aduce noi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO-1951, CEE-1957, EURATOM-1957), pe linia reformei începute de Actul Unic European.

Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt introducerea unei monede comune europene cel mai târziu în 1999, drepturi civice europene (cetăţenia Uniunii), noi competenţe pentru Comunitatea Europeană, puteri suplimentare pentru Parlamentul European şi instituirea unei politici externe, de securitate şi apărare comune.

Potrivit Tratatului de la Maastricht, obiectivele Uniunii Europene sunt:

- promovarea unui progres economic şi social echilibrat, în special prin crearea unui spaţiu fără frontiere, prin întărirea coeziunii economice şi sociale, prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare, cu obiectivul final al introducerii monedei unice;

- afirmarea identităţii europene pe scena internaţională, în special prin punerea în aplicare a unei politici externe şi de securitate comună şi, pe termen lung, a unei politici de apărare comună:

- întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre ale Comunităţii prin instituirea unei cetăţenii a Uniunii;

- dezvoltarea unei strânse cooperări în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;

- menţinerea acquis-ului comunitar şi dezvoltarea lui în scopul de a examina în ce măsură politicile şi formele de cooperare instaurate prin tratat vor trebui revizuite în vederea asigurării eficacităţii mecanismelor instituţiilor comunitare.

Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene are două părţi. Prima se referă la Uniunea Economică şi Monetară, iar cea de-a doua la uniunea Politică. Uniunea Economică şi Monetară trebuia să se realizeze în urma parcurgerii a trei etape:

- prima etapă, a început în iunie 1990, prin liberalizarea mişcării capitalurilor între ţările membre, şi s-a încheiat în decembrie 1993, prin realizarea convergenţei economice a statelor;

- a doua etapă, pe perioada 1994-1996, a vizat realizarea Uniunii Monetare. În cadrul acestei etape a fost creată Banca Centrală Europeană, al cărei statut a fost elaborat şi adoptat de statele membre (mai puţin Anglia), încă din noiembrie 1990.

- a treia etapă a fost prevăzută să înceapă în ianuarie 1997, dar a fost amânată pentru ianuarie 1999. În această etapă a fost prevăzută intrarea în vigoare a monedei unice europene şi definitivarea Uniunii Economice şi Monetare.

Pentru a putea trece la această etapă, ţările trebuiau să îndeplinească următoarele criterii de performanţă: stabilitatea preţurilor, inflaţia în aceste ţări neputând depăşi 1,5% faţă de media celor mai performante trei ţări comunitare în materie de inflaţie; finanţele publice, deficitul bugetar trebuind să se încadreze în limita de 3% din PIB-ul ţării respective, iar datoria publică în limita de 60% din PIB; cursurile de schimb să se încadreze în limitele prevăzute de Sistemul Monetar European; rata dobânzii nu putea să fie mai mare de 2% faţă de media pe termen lung a primelor trei ţări cu cele mai bune rezultate în domeniu.