Extras din seminar

Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Forul ce guvernează acest sport la nivel mondial este Federația Internațională de Gimnastică. Fiecare țară are propriul organism național de conducere afiliat la FIG, România fiind afiliată la acesta prin Federația Română de Gimnastică.

Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la bărbați sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele și bară fixă. Probele de gimnastică își au originea în Grecia Antică. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică (trampoline).

DIN ANTICHITATE ȘI PÂNĂ ÎN PREZENT...

Gimnastica este unul dintre cele mai vechi sporturi olimpice fiind inclusă și în programul Jocurilor Olimpice antice, atunci când concurenții se întreceau într-o varietate de concursuri, care, cu greu, ar putea fi denumite “gimnastică”. Acestea au inclus lupte și sărituri peste tauri, în conformitate cu ilustrațiile de pe vase de lut. De fapt, numele de “gimnastică” este derivat din cuvântul grecesc antic” gumnos “, care, tradus literal, înseamnă gol, acesta fiind și unul dintre motive pentru care femeile au fost excluse de la Jocuri, nu doar în calitate de concurente, ci și ca spectatoare. Gimnastica olimpică a acelor timpuri s-a stins odată cu desființarea J.O., dar, până atunci, timp de peste o mie de ani, regii care au guvernat în epocă au încurajat practicarea exercițiilor fizice.

Din greaca antică la Internet, istoria gimnasticii este strâns legată și de evoluția Jocurilor Olimpice, de la cele Antice la cele Moderne…

Sportul, la modul general, prin urmare și gimnastica, a căpătat forme în accepțiune modernă pe parcursul secolului al 19-lea, în ceea ce privește gimnastica în prim-plan aflându-se disputa dintre cele două stiluri în conflict: sistemul suedez (în principal grup de exerciții libere) și sistemul german (cu ajutorul unui aparat).

În Europa secolului al 19-lea au început să apară Gimnazii destinate gimnasticii, în aer liber, care seamănă cu locuri de joacă, locuri privite ca o aventură în cazul domnilor care doreau să impresioneze doamnele, care, la rândul lor, tot din același motiv, care purtau semne ale « ascensiunilor » montane. Din punct de vedere al armatei, gimnastica a fost privită ca o posibilitate de exprimare a disciplinei, și nu este de mirare că termeni militari încă mai există, cum ar fi “defilează pe…” și “salutul juriului”.

Federația Internațională de Gimnastică (FIG) a fost fondată în 1881, la Liège, în prezent existând 129 federații afiliate.

Gimnastica este unul dintre putinele sporturi prezente in Program inca de la prima editii ale Jocurilor Olimpice din epoca moderna,. incepând cu 1989, prin evolutiile baietilor, fetele intrand officia in scena abia in 1952, la Helsinki, dar si pana atunci, la diferite editii au fost concursuri destinate gimnastelor. Primul concurs olimpic de gimnastica, Atena 1896, a reunit la start 18 gimnasti din patru – sase natiuni, la cateva aparate, programul (uneori concursul a avut loc in aer liber) suferiond permanente schimbari pana sa ajunga la forma cunoscuta azi. Modificari au fost facute aproape la fiecare concurs olimpic, in ceea ce priveste numarul, felul si constructaia aparatelor utilizate, numarul de gimnasti pe echipa, tipul de exercitii, calitatea evolutiei, varsta competitorilor, de la concursurile in aer liber la cele in sala etc. Cu toate acestea, era adevarata a gimnasticii a debutat odata cu Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki, atunci fiind stabilite liniile coordonatoare ale dezvoltarii acestei discipline.

Gimnastica este, astazi, una dintre cele mai populare sporturi din programul olimpic, dar, de asemenea, una dintre cele mai pretentioase. Practicata pe scara larga in intreaga lume, este nevoie de o combinatie unica de putere, flexibilitate, rezistenta, indrazneala si maiestrie pentru a atinge cotele de varf.

Astazi, gimnastica artistica se bucura de o larga popularitate, fiind “regina” marilor intreceri poli-sportive, timp in care si-a diversificat si aria de cuprindere, aparitia gimnasticii ritmice, trambolina, aerobica si acrobatice, fiecare avand competitii la nivel mondial si continental care suscita un interes deosebit.

Unele documente au relevat faptul ca, de-a lungul sec. al XVII-lea si al XVIII-lea, diferite celebrari sau evenimente importante de la curtile principiale din tarile romanesti au fost insotite de demonstratii acrobatice, precum elemente acrobatice, trageri de franghii, sarituri peste animale aliniate (incluzand chiar si salturi), toate acestea executate de catre sportivi locali (pehlivani) sau renumiti acrobati, adusi din strainatate special in acest scop.