Mentenabilitatea Echipamentelor

P1. Se consideră un echipament compus din 7 elemente, având o schemă logică de fiabilitate de tip serie. Elementele sunt caracterizate de ratele de defectare: λ1=3.3*10-6, λ2=3*10-6, λ3=2.3*10-7, λ4=7.3*10-6, λ5=3.2*10-6, λ6=5*10-6, λ7=3.5*10-8.

Fig. 1.

Să se stabilească ordinea măsurătorilor pentru identificarea elementului defect şi să se întocmească arborele de mentenanţă.

P2. Se consideră un echipament compus din 6 elemente, având o schemă logică de fiabilitate ca în figura 2. Elementele marcate în chenar punctat sunt asamblate împreună într-o carcasă etanşă. Ratele de defectare ale elementelor sunt: λ1=3*10-6, λ2=3*10-7, λ3=2*10-7, λ4=5.3*10-6, λ5=3.2*10-6, λ6=4*10-6.

Fig. 2.

Să se stabilească ordinea măsurătorilor pentru identificarea elementului defect şi să se întocmească arborele de mentenanţă ţinând cont atât de accesibilitatea cât şi de fiabilitatea elementelor.

P3. Se consideră un echipament compus din 7 elemente, având o schemă logică de fiabilitate de tip serie. Ratele de defectare ale elementelor sunt: λ1=2.31*10-6, λ2=2.35*10-6 , λ3=2.32*10-6, λ4=2.28*10-6, λ5=2.2*10-6, λ6=2.35*10-6, λ7=2.25*10-6, iar timpii de acces sunt egali pentru toate elementele.

Fig. 3.

Să se stabilească ordinea măsurătorilor pentru identificarea elementului defect şi să se întocmească arborele de mentenanţă astfel încât să se obţină o cantitate de informaţie cât mai mare. Să se calculeze W(H) şi W*(H*) pentru arborele obţinut.

Ansamblul tuturor acţiunilor tehnico-organizatorice efectuate în scopul menţinerii sau restabilirii unui echipament în stare de îndeplinire a funcţiilor curente, poartă numele de mentananţă.

Mentenabilitatea este aptitudinea unui produs ca în condiţii de utilizare normală, să fie menţinut sau restabilit în stare de a-şi îndeplini funcţia specificată, atunci când acţiunile de mentenanţă se efectuează în condiţii precizate şi într-un timp dat, cu procedee şi remedieri prescrise.

Mentenabilitatea se crează în procesul de concepţie a produselor, fiind necesar să se prevadă: accesul la diferite locuri posibile, posibilitatea de măsurare şi accesul uşor la punctele de măsurare, posibilitatea şi uşurinţa de montare şi demontare a diferitelor elemente constructive, elaborarea de instrucţiuni precise pentru defecţiunile previzibile.

Acţiunile de mentenanţă şi diagnoză pot fi simulate în loborator pe prototip sau pe model, pentru a putea garanta o mentenabilitate cât mai ridicată.

Metoda cea mai utilizată pentru evaluarea mentenanţei este metoda arborilor de mentenanţă. Arborele de mentenanţă este o reprezentare grafică a unei operaţii logice de mentenanţă, furnizând procedurile calitative şi cantitative necesare acestei operaţii. Potrivit acestei metode, din analiza unei operaţii de mentenanţă se remarcă trei etape:

I - faza localizării defectului, ce conţine o succesiune de măsurători făcute într-o ordine logică şi eficientă pentru localizarea cât mai rapidă a defectului;

II – faza de reparaţie, care constă în înlocuirea sau reparaţia efectivă a componentei defecte a echipamentului;

III – faza de etalonare şi control, care constă în verificarea echipamentului reparat şi stabilirea conformităţii cu parametrii iniţiali.

Structura unui arbore de mentenanţă este prezentată în figura 1.

Fig. 1. Arbore de mentenanţă

Eficacitatea unui arbore de mentenanţă va fi cu atât mai mare cu cât ordinea diferitelor măsurători va fi aleasă astfel încât să dea un maxim de informaţie în vederea diagnosticării finale cu un număr minimde măsurători. Deci trebuie determinată măsurarea cea mai reprezentativă care să fie făcută prima, astfel ca, din aproape în aproape, ţinând seama de rezultatul măsurătorii precedente, să se ajungă la defect. Ordinea măsurătorilor este influenţată de mai mulţi factori, dintre care mai importanţi sunt: fiabilitatea elementelor componente ale echipamentului, accesibilitatea la elementele componente şi cantitatea de informaţie obţinută în urma măsurătorilor.