Securitatea mașinilor

1. Legislaţia şi standardele aplicabile în domeniul securităţii maşinilor (B.1)

a. acte normative:

• H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

• H.G. nr. 1029/2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă a maşinilor (Directiva „Maşini”, modificată şi completată prin H.G. nr. 517/2011).

b. standarde:

• standardele române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la maşini (912).

 SR EN ISO 12100: 2011: Securitatea maşinilor. Principii generale de proiectare - Aprecierea riscului şi reducerea riscului;

• standarde relevante în ceea ce priveşte termenii şi definiţiile în domeniul securităţii maşinilor:

 SR Ghid ISO 73: 2010 - Managementul riscurilor. Vocabular;

 SR OHSAS 18001: 2008 - Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale. Cerinţe.

2. Procesul iterativ de apreciere/evaluare şi de reducere a riscului

Tabelul 3.1 Procesul iterativ de apreciere/evaluare şi de reducere a riscului

H.G. nr. 1029/2008 (B.2) SR EN ISO 12100: 2011 (B.3)

Prin procesul iterativ de evaluare şi de reducere a riscurilor, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:

a. să determine limitele maşinii, ceea ce include utilizarea sa normală şi orice utilizare a sa care poate fi aşteptată în mod previzibil;

b. să identifice pericolele care pot fi generate de maşină şi situaţiile periculoase asociate;

c. să estimeze riscurile, ţinându-se cont de gravitatea sau de posibilele accidentări ori afectare a sănătăţii şi de probabilitatea apariţiei acestora;

d. să evalueze riscurile, în scopul determinării necesităţii reducerii riscului în conformitate cu obiectivul [H.G. nr. 1029/2008];

e. să elimine pericolele sau să reducă riscurile asociate acestor pericole prin aplicarea de măsuri de protecţie, în ordinea priorităţilor stabilită prin principiile de integrare a securităţii [pct. 1.1.2, lit. b, al Anexei 1 din H.G. nr. 1029/2008]. Pentru a implementa aprecierea riscului şi reducerea riscului, proiectantul trebuie să ia în considerare următoarele acţiuni, în ordinea indicată (figura 3.1):

a. stabilirea limitelor maşinii, care include utilizarea preconizată şi utilizarea incorectă rezonabil previzibilă a acesteia;

b. identificarea pericolelor şi a situaţiilor periculoase asociate;

c. estimarea riscului pentru fiecare pericol identificat şi situaţie periculoasă identificată;

d. evaluarea riscului şi luarea deciziilor privind necesitatea de reducere a riscului;

e. eliminarea pericolului sau reducerea riscului asociat pericolului prin intermediul măsurilor de prevenire.

Acţiunile de la a) până la d) aparţin de aprecierea riscului şi e) aparţine de reducerea riscului.

Fig. 3.1 Reprezentarea schematică a procedurii de reducere a riscului,

inclusiv metoda iterativă în trei etape (după SR EN ISO 12100: 2011)

3. Principiile de integrare a securităţii în proiectarea şi construcţia maşinilor (B.4)

a. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să fie aptă să-şi îndeplinească funcţia şi să poată fi utilizată, reglată şi întreţinută fără ca persoanele să fie expuse unui risc, atunci când aceste operaţii sunt efectuate în condiţiile prevăzute de producător, dar şi ţinându-se cont de orice utilizare defectuoasă care poate fi aşteptată în mod previzibil. Scopul măsurilor adoptate trebuie să fie eliminarea oricărui risc pe toată durata de viaţă previzibilă a maşinii, inclusiv în fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare şi casare.

În conformitate cu prevederile SR EN ISO 12100: 2011 măsurile de prevenire sunt o combinare a măsurilor implementate de proiectant şi de utilizator (figura 3.2). Măsurile care pot fi încorporate în faza de proiect sunt preferabile acelora implementate de utilizator şi se dovedesc, de regulă, mai eficace. Scopul este să se obţină cea mai mare reducere posibilă a riscului, cu luarea în considerare a patru factori, în următoarea ordine de preferinţă: (A.1)

• securitatea la maşină în timpul tuturor fazelor ciclului de viaţă al acesteia;

• capacitatea maşinii de a-şi îndeplini funcţia;

• comoditatea de utilizare a maşinii;

• costurile producerii, exploatării şi casării maşinii.

Pentru ca funcţionarea în securitate a maşinii să fie durabilă, este necesar ca măsurile de protecţie luate să permită ca aceasta să fie utilizată cu uşurinţă şi să nu îi împiedice utilizarea prevăzută. Nerespectarea acestui principiu ar putea conduce la situaţia ca aceste măsuri de protecţie să fie neutralizate în vederea exploatării maxime a posibilităţilor maşinii.

b. La selectarea celor mai adecvate soluţii, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice următoarele principii, în ordinea indicată: (A.2)

• să elimine sau să reducă riscurile cât mai mult posibil (proiectare şi construire de maşini cu securitatea intrinsecă);

• să adopte măsurile de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate;

• să informeze utilizatorii despre riscurile remanente (reziduale) datorate eficacităţii incomplete a măsurilor de protecţie adoptate, să indice dacă este necesară o pregătire specială şi să specifice, dacă este necesar, folosirea unui echipament individual de protecţie.

În conformitate cu cerinţele SR EN ISO 12100: 2011, procedura de reducere a riscului din punct de vedere al proiectantului (figura 3.2), este fundamentată pe metoda iterativă în trei etape:

• etapa 1: măsuri de prevenire intrinsecă;

• etapa 2: protecţie şi măsuri de prevenire complementară;

• etapa 3: informaţii pentru utilizare [pe maşină (indicatoare de avertizare, semnale; dispozitive de avertizare); în manualul de instrucţiuni].

Procedura însăşi este iterativă şi pot fi necesare mai multe aplicări succesive pentru a reduce riscul, utilizând cât mai bine tehnica disponibilă.

c. La proiectarea şi construirea maşinilor şi la elaborarea instrucţiunilor, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să ia în considerare nu numai utilizarea normală a maşinilor, ci şi utilizări defectuoase care pot fi aşteptate în mod previzibil.

Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să se evite utilizarea sa anormală, dacă o astfel de utilizare poate genera un risc. Atunci când este cazul, instrucţiunile trebuie să atragă atenţia utilizatorului asupra modalităţilor constatate din experienţă că pot apărea, în care maşina nu trebuie utilizată.

d. La proiectarea şi construirea maşinilor producătorul trebuie să ţină seama de constrângerile la care este supus operatorul, ca rezultat al utilizării necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecţie.

e. Maşina trebuie livrată cu toate echipamentele şi accesoriile speciale esenţiale, astfel încât ea să poată fi reglată, întreţinută şi utilizată în deplină securitate.