Despre cuvântul Crăciun

Despre cuvantul Craciun

Etimologia cuvantului Craciun este una dintre cele mai discutate etimologii din lingvistica romanica "si nici pana astazi nu exista un acord general" . Cercetarile din ultimul timp au dus la concluzia ca doi termeni latini: calatio si creatio sunt indreptatiti sa explice originea cuvantului Craciun, atat dupa forma, cat si dupa inteles.

Dictionarul limbii romane moderne, si Dictionarul explicativ al limbii romane , ca si tratatul Academiei de Istoria limbii romane , inscriu etimologia din creatio, in timp ce Dictionarul dialectului aroman si Dictionarul de istorie veche a Romaniei deduc cuvantul Craciun din calatio. Dictionarul Academiei afirma insa despre Craciun ca "dintre toate etimologiile propuse, nici una nu este sigura".Rezolvarea problemei a fost reluata de academicienii Al. Rosetti si Al. Graur, care au ajuns la concluzia ca latinul creatio explica si dupa forma si dupa inteles etimologia cuvantului Craciun. Vom cauta sa analizam in continuare in ce masura teza respectiva poate fi acceptata sau respinsa.

Kracun, afirma Al. Rosetti, "reprezinta tratamentul asteptat in slava al termenului latin creatione", care a patruns in slava din limba latina prin mijlocirea limbii Bisericii. Populatiile slave din provinciile dunarene, care convietuiau cu populatiile romanizate locale, au adaptat la maniera lor de a pronunta termenul latin creatione, partea de modificare fonetica proprie romanei marginindu-se la alterarea lui a slav neaccentuat in a. Craciun apare in romana, in sarbo-croata si in maghiara. "Termenul maghiar karacson, karacsony trebuie explicat de asemenea prin slava (Kracun), potrivit legilor fonetice din maghiara" .

In limbile slave, Kracun "apare in vecinatatea lumii romanice el lipseste din polona - caci termenul este de origine latina". In limbile romanice, termenii pentru a denumi "Craciunul" sunt derivati din lat. natalis si din lat. calendas. "Pe langa acesti termeni, limba Bisericii a intrebuintat si pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare de "faire naitre du neant".

Din punct de vedere teologic, aceasta afirmatie a lui Al. Rosetti nu poate fi acceptata. In Simbolul de credinta de la Sinodul I ecumenic din 325, care reprezinta invatatura de baza a Bisericii crestine, in art. 2 se afirma clar despre Iisus : "nascut, nu facut, cel ce este de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut" (s-au creat). Avem doua verbe cu inteles distinct, care nu se pot nici suprapune si nici considera sinonime. Nu se pot confunda nascut cu facut sau creat.Textul din Noul Testament (Matei 1, 18) este urmatorul : Cristi autem generatio sic erat (Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost). Cuvantul grec genesis (nastere) a fost tradus in latina, in Vulgata, cu generatio, - onis (generatie, nastere din parinti) sinonim cu "natalis". Limba Bisericii nu a intrebuintat si pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare, de "faire naitre du neant". Iisus Hristos S-a nascut din veci din Tatal, fiind de o fiinta cu Tatal, si "la plinirea vremii" s-a nascut cu trupul, fara de pacat din Fecioara Maria si de la Duhul Sfant.

Lumea vazuta si nevazuta a fost creata de Tatal prin Fiul, Care este Cuvantul, Logosul sau Ratiunea divina (La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut (Ioan 1,1-3).

Textul latin: In principio erat verbum, et verbum erat apud Deum, et Deus erat verbum. Omnia per ipsum facta sunt : et sine ipso factum est nihil, quod factum est.

Textul scripturistic este clar, el cuprinde verbul facio,-ere si Cel ce face sau creeaza este Iisus Hristos, Logosul lui Dumnezeu, si nu are nimic comun cu afirmatia "faire naitre du neant", atribuita verbului creare din latina pentru Iisus Hristos.

In limba romana nu avem un urmas pentru creatio. Creare, creatura sunt neologisme, carturaresti (din fr. creer). Din latinul natalis avem insa in romana cuvantul nat, de unde expresia: Tot satul isi are natul lui, adica fiecare cu obarsia, cu generatia ( generatio-onis) neamului sau din care se naste fiecare. Cuvantul nat ( natus) nu are legatura cu Craciunul, ca in limbile romanice apusene, si cu atat mai putin nu are o legatura cu creatio. Precizam : cuvantul Craciun in limba romana este cuvant de origine populara, nu termen oficial al Bisericii. Termenul Bisericii este Nasterea Domnului (Nascere Domini), asa cum o exprima troparul zilei, care specifica sensul sarbatorii: Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru... .

Din slava bisericeasca termenul s-a tradus in limba romana in Cazania de la Govora, 1642, si in Cazania lui Varlaam, 1643, cu "Sarbatoarea Nascutului" . Pentru justificarea originii slave a cuvantului Craciun, Al. Rosetti aduce ca exemplificare termenii slavi din limba romana : dr. Rusalii; Rusale, ar. arusal'e, megl. rusal'a ("Termenul megleno-roman trebuie explicat direct prin bulgara"), si dr. colinda, care "reproduce forma, fonetica a termenului v. sl. "koleda". "Dr. Rusalii, Rusale nu poate fi explicat direct din lat. Rosalia, pentru ca acest termen ar fi trebuit sa fie redat in romana prin rusaie sau rusaii. In acest caz trebuie sa ne adresam limbilor slave, unde termenul latin e redat prin v.sl., bg. rusa-lija (bg. rusalii, pl. rusalki druzini), s.cr. ruslaj(i), rusalja, slovena rusalcek, risalcek,din vechea slava si bulgara este redat normal, in daco-romana, prin l, "fiind vorba ca si la creatio de un termen venit din latina balcanica" adica Rosalia.

Mentionam ca pana astazi in tinutul Zarand si Tara Motilor se foloseste in popor, alaturi de Rusalii, si termenul Rusai.