Seminar Lucian Blaga

OBIECTIVE:

Principalul obiectiv al cursului constã în (re)familiarizarea studentilor cu opera

filosoficã a lui Lucian Blaga, îndeosebi cu acele concepte si idei-fortã care dau mãsura

consistentei si originalitãtii ei. În acest sens, vor fi puse în luminã valentele sale filosofice

actuale în contextul cultural mai vast al unor domenii si discipline socio-umane

(etnografia, antropologia culturalã, psihanaliza etc.) De asemenea, cursul urmãreste sã

surprindã, într-o manierã reflexivã, modul în care filosofia lui Blaga a fost receptatã în

contemporaneitate si ulterior, pânã în secolul al XXI-lea, însã accentul si stringenta

întregului demers se vor concretiza în îndemnul ca studentii sã frecventeze, cu precãdere

si mai întâi, opera filosofului si, abia apoi, exegeza.

I. DATE BIOBIBLIOGRAFICE

Lucian Blaga se naste la 9 mai 1895, în satul Lancrãm, judetul Alba, fiind al

nouãlea si ultimul copil al preotului Isidor Blaga. scoala primarã o urmeazã la Sebes, iar

studiile liceale le absolvã la liceul “Andrei saguna” din Brasov, în anul 1914. Pânã în

1917, sustrãgându-se satisfacerii serviciului militar în armata austro-ungarã, urmeazã

cursurile Institutului Pedagogic si Teologic din Sibiu (mutat apoi la Oradea), la sectia

Teologie. Urmeazã studii universitare de filosofie si biologie la Viena, iar în 1920 obtine

titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (tradusã cu titlul Culturã si cunostintã, în

1922). Este premiat în 1921, de cãtre Academia Românã, pentru volumele sale de versuri.

Urmeazã activitatea redactionalã la ziarele Vointa si Patria pânã în 1926, când debuteazã

în cariera diplomaticã ce va dura pânã în 1939; la Varsovia, Praga, Berna si Viena va fi,

pe rând, atasat de presã, consul si apoi ambasador la Lisabona. Din 1938 pânã în 1947

este profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. În 1935 este premiat de cãtre

Academia Românã pentru opera dramaticã si poeticã, iar în 1936 este ales membru activ

al Academiei Române. Din 1948 este scos din învãtãmânt si activeazã în calitate de

cercetãtor la Institutul de Istorie si Filosofie, apoi ca bibliotecar si apoi ca directoradjunct

la filiala din Cluj a Bibliotecii Academiei Române. Se sfârseste din viatã la 6 mai

1961 si este înmormântat la Lancrãm.

Activitatea sa publicisticã debuteazã în perioada liceului (1910), în revista

“Tribuna” din Arad. Publicã apoi poeme, aforisme, eseuri si studii filosofice în revistele

arãdene “Românul”, “Gazeta Transilvaniei”, “Pagini literare”, în 1923 în “Prager Presse”,

din 1924 în “Adevãrul literar si artistic” din Lugoj, iar din 1921 în revista clujeanã

“Gândirea”, al cãrei membru fondator este, dar de care se desparte în 1941, în urma

polemicilor purtate cu Nichifor Crainic; înfiinteazã la Sibiu, în 1943, revista de filosofie

“Saeculum”. Din 1957 colaboreazã la revistele clujene “Steaua”, “Tribuna”, iar în 1960 si

la “Contemporanul”.

Opera literarã impresionantã – volume de versuri, prozã, piese de teatru –

puncteazã aproape anual câte o nouã aparitie editorialã, începând din 1919, de la volumul

de debut Poemele luminii, si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu, pânã la

volumul de note si aforisme Discobolul, din 1945. Astfel, din opera sa dramaticã,

amintim: Zamolxe (1921), drama de debut, premiatã de Academia Românã si de

Universitatea din Cluj, Tulburarea apelor (1923), piesele Fapta si Daria (1925),

Mesterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Arca lui Noe

(1944). Volume de versuri publicate în aceeasi perioadã: Pasii profetului (1921), În

marea trecere (1924), Laudã somnului (1929), La cumpãna apelor (1933), La curtile

dorului (1938), Nebãnuitele trepte (1943).

Ca traducãtor, Blaga oferã publicului românesc traducerea, în 1955, a operei

Faust de Goethe, iar în 1958 a volumului Opere de Lessing.

Opera filosoficã este structuratã, în cea mai mare parte a sa, sub forma celor patru

trilogii, al cãror cuprins îl vom prezenta în continuare, nu în ordine cronologicã, ci în

ordinea stabilitã în final, asa cum vom vedea, de autorul însusi:

• Trilogia cunoasterii, cuprinzând:

Despre constiinta filozoficã (1947, curs universitar),

Eonul dogmatic (1931),

Cunoasterea lucifericã (1933),

Cenzura transcendentã (1934),

Experimentul si spiritul matematic (1949-1953, apãrut postum, în 1969);

• Trilogia culturii, cuprinzând:

Orizont si stil (1936),

Spatiul mioritic (1936),

Geneza metaforei si sensul culturii (1937);

• Trilogia valorilor, cuprinzând:

stiintã si creatie (1942),

Gândire magicã si religie (1941-1942),

Artã si valoare (1939);

• Trilogia cosmologicã, cuprinzând:

Diferentialele divine (1940),

Aspecte antropologice (1948, curs universitar),

Fiinta istoricã (1943-1959, apãrutã postum, în 1977).