Plotin și neoplatonismul

Viața lui Plotin

Plotin s-a născut în Egipt în anul 205 d. Chr. Profir ne spune că Plotin a audiat pe rând toate prelegerile ținute de diverși profesori din Alexandria, dara nu a găsit ceea ce căuta până în momentul în care l-a întâlnit pe Ammonius Saccas, la vârsta de 28 de ani, căruia i se alătură ca discipol. La vârsta de 40 de ani ajunge la Roma unde înființează o școală și curând ajunge în grațiile celor mai înalți demnitari, incluzându-l și pe împăratul Gallienus.

Când Plotin ajunge la senectute, îl primește ca discipol pe Profir, care va descrie apoi viața magistrului. Profir a fost cel care a încercat să aranjeze scrierile lui Plotin într-o manieră sistematică, împărțindu-le în șase cărți fiecare cu câte nouă capitole. De aici vine numele de Enneade, sub care sunt cunoscute scrierile lui Plotin. Și-a făcut mulți prieteni și niciun dușman, și în ciuda faptului că viața sa avea un caracter ascetic, era o persoană cordială și devotată. Plotin nu s-a bucurat de o sănătate robustă, iar afecțiunile de care suferea au condus la moartea acestuia în 270 d. Chr., la reședința sa din Campania.

Deși Plotin i-a criticat pe gnostici, el nu menționează nimic despre creștini, despre care putem presupune că avea cunoștință, într-o anume măsură. Dar, deși nu a devenit creștin, el a fost un adept de neclintit al idealurilor spirituale și morale .

Plotin este important pentru autorii creștini din primele secole întrucât gândirea sa a fost folosită de aceștia pentru modelarea creștinismului medieval și a teologiei .

Sistemul filosofic plotinian

Sistemul filosofic al lui Plotin reprezintă, fără îndoială, una din cele mai curajoase construcții metafizice a întregii filosofii și întrupează unul din cele mai importante momente ale gândirii occidentale. În centrul reflecției lui Plotin se află problema ființei: ce structură are; cum se pot concilia unitatea și multiplicitatea; imobilitate și mișcare; eternitate și timp, etc .

Temele dominante ale metafizicii lui Plotin sunt: Unul, Principiul Intelectual și Sufletul. Acesta din urmă ocupă un loc central în filozofia lui. Este conceptul prin care putem delimita și defini statutul și țelul ființei umane în cadrul realității ca întreg .

Fundamentul și principiul absolut al întregii realități, după Plotin, este Unul. Pentru el, unitatea este principiu de determinare și în același timp condiție de existență a fiecărui lucru.

Unitatea ca principiu de subzistență este explicată de Plotin prin faptul că toate lucrurile există deoarece posedă un caracter determinant al lor, adică „ceva”, o entitate dotată de o unitate a sa. Dacă ar dispărea această unitate, nu ar mai exista niciun lucru. Toate entitățile există în virtutea Unului.

De la recunoașterea că tot ceea ce este, este un singur lucru, adică dotat de unitate, Plotin deduce că unitatea este principiul însăși care face ca lucrurile să existe. Însă unitatea nu este un atribut al lucrurilor ci un principiu care conferă lucrurilor posibilitatea de a exista.