Rezumat - Banchetul de Platon

Imagine preview
(7/10 din 4 voturi)

Acest seminar prezinta Rezumat - Banchetul de Platon.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Profesor: Marin Lupu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Filosofie

Extras din document

Platon s-a născut la Atena în 428 î.C.- în primul an al celei de-a 88 olimpeade , în ziua a şaptea din luna Thargelion , în aceeaşi zi în care delienii spun că se născuse şi Apollo- şi se numea Aristocles. Era fiul lui Ariston şi al Perictionei, ambii descendenti din cele mai nobile familii din Atena. Ariston se trăgea din familin regelui Codros, iar Perictione din familia lui Solon, care la răndul său se trăgea din Neleu şi Poisedon. Porecla de Platon vine mai tărziu de la maestrul său de gimnastică, datorită figurii sale solide:,, PLATYS”() ,care înseamnă amploare, lărgime, extensie. Platon lua lecţii de la filozoful Cratilus, a început să frecventeze Şcoala lui Socrate. Activitatea acestei şcoli a fost rodnică, se poate afirma cu siguranţă că întâlnirea cu Socrate a fost faptul care a exercitat cea mai mare influenţă în formarea personalităţii lui Platon. Deşi se gândea să urmeze o şcoală politică, el a fost dezgustat de nedreptăţile săvîrşite de reprezentanţii partidului aristocratic (a celor 30 de tirani) şi a abandonat orice aspiraţie la însărcinările publice.

Platon, amic şi ucenic cu Socrate, este una dintre cele mai mari figuri ale filozofiei tuturor timpurilor. Kinkel spunea: ,,Dacă Dumnezeu, care cântăreşte sufletele oamenilor în cântarul său de aur al destinului, ar ţine într-o parte a balanţei sufletele lui Socrate şi Platon, iar în cealalta parte, sufletele tuturor filozofilor până la el, parte a balanţei în care se găsesc sufletele celor doi ar cântări mai mult; atât de mult depăşesc aceştia pe ceilalţi gânditori în privinţa spiritului ştiinţei şi al moralităţii”.

Platon a fost primul gânditor antic care a eleborat un sistem filozofic ce a cuprins toate disciplinele filozofice, ce au ca obict toate aspectele vieţii, ale lumii şi ale omului. El tratează dintr-un punct de vedere unitar epistemologia, metafizica, etica şi teoria statului. Pe prim plan se află problemele etice, antropologice şi religioase. Ca şi Socrate, Platon avea convingerea că punctele de vedere etico-religioase sunt hotărâtoare în soluţionarea tuturor problemelor filozofice, pentru că eticul constituie adevărata natură a omului.

Problema cea mai importantă a lui Platon este aceea de a concilia filozofia cu viaţa politică a polisului. Moartea lui Socrate pusese în criză această posibilitate. Platon s-a angajat să analizeze condiţiile politice în care să fie posibilă convertirea filozofiei şi a dreptăţii. El este făuritorul dualismului dintre lumea ideilor şi lumea materială, acest dualism reflectându-se în toate sectoarele filozofiei.

Platon a scris un număr de 37 de opere dintre care unele s-au pierdut, cele rămase pot fi datate cu greu. Se pare că Platon şi-a scris operele în 2 perioade: unele în tinereţe, altele la bătrâneţe. Genul literar este inspirat de maestrul său Socrate şi anume dialogul. De obicei însă, operele sale sunt împărţite în 5 grupuri care corespund celor 5 perioade ale vieţii filozofului. A stfel în prima perioadă ,,Dialogurile Socratice” Platon prezintă doctrina lui Socrate; în următoare operă ,,Apologia lui Socrate” care propriu-zis nu e un dialog şi cu care îl apără pe Socrate la proces; în ,,Criton”ne prezintă datoria unui bun cetăţean de a asculta de legi. În ,, Euthyfron”ne vorbeşte despre pietate şi sfinţenie; în ,,Lysis” ne vorbeşte despre iubire şi prietenie; în ,,Hippias minor” ne prezintă părerea sa despre minciună, iar în ,,Menon” elogiază virtuţile fiinţelor.

În a doua perioadă, ,,Dialogurile politice” Platon îi combate pe sofişti în următoarele opere: ,,Protagora” în care vorbeşte despre virtute considerând că virtutea şi cunoaşterea sunt acelşi lucru; ,,Gorgas” pe care o scrie împotriva falsei întrebuiţâri a iubirii de către sofişti; ,,Cratylus” scrisă împotriva falsei înrebuinţări a limbajului iubirii de cătrte sofişti. În ,,Hippias major” descrie frumuseţea fiind util pentru pregătirea simpozioanelor, după unii critici acestă operă n-ar aparţine lui Platon. În ,,Ion” vorbeşte despre Iliada, în ,,Menexeme” despre discursul funebru, în ,,Eutidem” despre iubitorul de discuţii, iar în ,,Fedru” despre frumos.

În cea de-a treia perioadă, ,,Dialogurile maturităţii” sunt incluse ,,Banchetul” în care elogiază iubirea; ,,Faidon” în care tratează despre nemurirea sufletului şi ,,Republica” în care tratează teoria statului ideal.

În cea de a patra perioadă ,,Dialogurile scrise la bătrâneţe” Platon revizuieşte critic doctrina despre idei şi stat în următoarele opere: ,,Te ai tetos” în care face referire la concepţiile epistemologice, ,,Parmenide” în care apără teoria ideilor şi prezintă raportul ideilor cu lumea senzorială; ,,Sofistul” în care prezintă raportul între fiinţă şi nefiinţă şi între idei. În ,,Politica” ne vorbeşte despre statul cel mai bun şi că cel mai bun cetăţean este filozoful; în ,,Filebus” ne este prezentată relaţia între plăcere şi bine; în ,,Timaios” ne expune cosmologia, filozofia platonică a naturii şi problema demiurgului şi ,,Nomoi” în care tratează legislaţia statului ideal. Este o monumentală operă de filozofie politică şi morală.

În ultima perioadă ,,Cele 13 scrisori” dintre care ,,Scrisoarea a-VII-a” este aproape sigur autentică şi este cea mai însemnată. În rândul celorlalte, câteva sunt considerate apocrife.

La început Platon nu a vrut să scrie. În toate operele sale a început să reproducă spiritul Dialogului socratic. Crează dubii, pune întrebări şi-l aduce pe înterlocutor spre Adevăr, fără însă a i-l releva. El folosea aceaşi metodă folosită de Socrate.

Astfel apare ,,Dialogul Socratic” , care devine în Platon primul adevăr. Acest gen literar va fi folosit mai târziu de mulţi ucenici ai lui Platon şi apoi de mulţi filozofi care-i vor urma. În aceste Dialoguri Socrate va fi protagonistul careva discuta cu unul sau mai mulţi interlocutori. Alături de acesta este foarte important rolul cititorului, care va fi chemat deasemenea ca interlocutor absolut insustituibil, deoarece pe el îi priveşte să tragă concluzia şi tot el va labora soluţia multor probleme discutate, apoi face o primă transpunere între planul istoric şi planul teoretic.

Personajul Socrate din Dialoguri este în realitate Platon, iar Platon care scrie aceste Dialoguri, trebuie citit ţinând cont de Platon din doctrinele sale nescrise.

Platon însuşi a îmbrăţişat teoria ideilor care poate fi expusă în diferite moduri metafizic, etic, epistemologic, după cum se porneşte de la metafizică, eticp pedagogie sau epistemologie. Această expunere fiind cea adevărată întrucât este mai conformă cu concepţia clasică a filozofiei, are ca obiect principal studiul cauzie primare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Rezumat - Banchetul de Platon.doc