Scolastica în Contextul Ideii Europene

Scolastica este un curent filosofic dominant în Evul Mediu în Europa Occidentală. Acesta combină curentele religioase cu tradiția mistică și intuitivă a filosofiei patristice. Se mai poate interpreta șica mod de gândire și de activitate intelectuală formalistă, ruptă de viață sau de experiență.

Se consideră că inconștientul este istoria colectivă care a produs categoriile noastre de gândire, dar și istoria individuală, prin intermediul căreia aceste categorii ne-au fost fixate în memorie. Fără să ne dăm seama, gândirea noastră este orientată în funcție de structurile obiective și subiective, cum ar fi clasificări, problematici, ierarhizări. Spre exemplu, dacă privim istoria socială a instituțiilor de învățământ și istoria modului nostru de a ne raporta la aceste instituții, vom observa cum gândirea ne este orientată fără să vrem, deoarece încercăm sa asociem, sau să clasificăm aceste instituții într-un fel sau altul.

În ,,Meditații Pascaliene“, Pierre Bourdieu spune că ,,trebuie să ne resemnăm să admitem, în tradiția tipic pozitivistă a criticii introspecției, că reflecția cea mai eficace este aceea care constă în obiectivizarea subiectului obiectivării “ Bourdieu se referă la faptul căprivând subiectul de prerogativă pe care obișnuia să și-o acorde sieși, se pregătește cu toate posibilitățile de demonstrare , de obiectivare, pentru a evidenția toate ,,presupozițiile pe care el le datorează includerii lui în obiectul cunoașterii.”

Aceste supoziții sunt legate de trei ordine diferite. Prima oară putem vorbi de cele superficiale, adică acelea legate de statutul social, apartenența la un sex, apoi de cele componente pentru intelectul fiecăruia dintre diferitele câmpuri, cum ar fi cel religios, cel filosofic, sau cel sociologic, dar mai ales cele pe care fiecare le datorează poziției într-un anumit ,,câmp”. În cele din urmă, sunt presupozițiile legate de rațiunea timpului liber, ce reprezintă ,,condiția de existență a tuturor câmpurilor savante” Când ne referim la ,, neutralitatea etică” , nu prejudecățile religioase și politice sunt greu de surprins, însăproblemele de apartenență la un câmp și de adeziunea acelui câmp la ,,doxa” care îl definește.

Dispoziția scolasticii dispune de o oarecare ambiguitate. Dar această dispoziție este foarte greu de înțeles. În ,,Sense and Sensibilia“ , John Langhaw Austin, filosof britanic, vorbește despre o ,,viziune scolastică”, indicând analiza tuturor sensurilor posibile ale unui cuvânt, fără referințe la contextul propriu-zis, în loc de utilizarea cuvântului în sensul cel mai apropiat cu situația. Precum copiii care au tot felul de jocuri imaginare, postura ,,ca și cum“ , a unui cuvânt face posibile toate speculațiile intelectuale, sau ,,variațiile imaginare”. Hans Vaihinger a scris ,,Filosofia lui ca și cum” , abordând această temă.

Imaginația este cea care îndeamnă să se pătrundă în lumea ludică a presupunerilor și a experimentărilor mentale, și să se formuleze probleme pentru plăcerea de a le rezolva, nu pentru că acestea sunt urgente. Referitor la limbaj, acesta trebuie tratat ca pe un obiect de contemplare, de analiză sau de delectare, nu ca pe un instrument. Austin nu face apropierea între ,,punctul de vedere scolastic” și skholèși omite să pună problema condițiilor sociale ,,de posibilitate ale acestui punct de vedere atât de particular asupra lumii și, mai exact, asupra limbajului, corpului, timpului și oricărui alt obiect al gândirii”.

Dispoziția scolastică datorează cele mai semnificative trăsături procesului de diferențiere prin care diferitele câmpuri de producție simbolică s-au autonomizat si s-au constituit ca atare, deosebindu-se de universul economic. Câmpul filosofic este primul câmp scolastic constituit și care s-a autonomizat în raport cu câmpul politic aflat și el, la rândul sau, în proces de constituire, alaturi de cel religios, în Grecia secolului V, înainte de Hristos. Istoria procesului ce a condus de la rațiunea analogică a mitului și a ritului, la rațiunea logică filosofică, este strâns legată de procesul precizat mai sus.Ruptura scolastică a fost determinată de trăsăturile prototipului lumii scolastice, în sensul reflecției cu privire la logica argumentării, mai întâi mitică, retorică și mai apoi logică, însoțind formarea unui câmp de concurență eliberat de constrângerile unui monopol școlar.