Analiza cash flow-ului

CF este unul dintre cele mai importante concepte ale gestiunii financiare şi respectiv ale logicii financiare, exprimând fluxul net de încasări şi plăţi şi sursa efectivă din care firma poate realiza investiţii, poate plăti dividende, efectua investiţii financiare, etc.

În acelaşi timp, CF este un concept foarte complex, cu multe forme de exprimare şi care reflectă şi anumite controverse de ordin teoretic şi practic.

De aceea, ne propunem în continuare să prezentăm principalele aspecte legate de CF, cum ar fi reflectarea acestuia în situaţia CF, formele CF, caracteristici ale determinării acestuia.

Situaţia cash flow-ului

Situaţia CF este cea mai intuitivă dintre toate situaţiile financiare întocmite de către o firmă, deoarece corespondenţa sa cu realitatea economică a firmei este puternică. Situaţia CF urmăreşte disponibilităţile băneşti ale firmei din trei puncte de vedere:

Disponibilităţile băneşti sunt obţinute de la furnizorii de capitaluri (acţionari şi creditori), ceea ce constituie CF din activitatea de finanţare (CFF);

Disponibilul este utilizat pentru achiziţia de active, reprezentând CF din activitatea de investiţii (CFI);

Disponibilul este utilizat pentru a crea profit, rezultând CF operaţional CFO).

Din punctul de vedere al contabilităţii, CF nu este însă neapărat grupat după criterii naturale. În schema de mai jos prezentăm cele două grupări ale CF, cea naturală şi cea corespunzătoare situaţiei cash flow-ului:

Suma acestor trei componente ale situaţiei cash flow-ului este egală cu cash flow-ul net:

CFN = CFF + CFI + CFO.

Clasificarea indicatorilor CF

Cel mai intuitiv indicator al fluxurilor de disponibilităţi este fără îndoială cash flow-ul din exploatare (CFE).

Cash flow-ul din exploatare (CFE) se poate obţine direct din situaţia CF şi este un indicator utilizat pe larg în practica gestiunii firmelor. Dacă este însă utilizat în mod individual i se pot imputa anumite deficienţe, cum ar fi aceea că exclude cheltuielile de capital (investiţiile), chiar şi cele referitoare la menţinerea capacităţii productive a firmei, precum şi posibilitatea de a fi manipulat.

CF de exploatare se poate determina prin metoda indirectă, corectând profitul net de exploatare cu cheltuielile neplătibile şi cu investiţia netă suplimentară în active circulante:

CFE = PNE + A – ∆????????????????????