Banii și funcțiile lor

1. Introducere

Banii din zilele noastre reprezintă esența economiei, fiind un instrument mult studiat de-a lungul timpului de către oameni, în încercarea de a-i întelege natura, formele, rolul și funcțiile.

În ceea ce privește natura banilor, există numeroase definiri ale acestei noțiuni, printre care, banii ar presupune în esență o marfă general acceptată de posesori prin care pot obține alte mărfuri. Banii au apărut, în concepția unor specialiști, ca urmare a unui proces în care a avut loc dezvoltarea schimbului. Alții vad acest instrument ca fiind o convenție, atât de ordin social, prin intermediul căreia se simplifică operațiunea de schimb, cât și de ordin juridic, fiind o creație a ordinii de drept. În opinia lui Adam Smith banii reprezintă axul în jurul căruia se realizează comerțul, dar în aceeași măsură permite crearea avuției, marfa evaluându-se și comparându-se în raport cu alte tipuri de mărfuri, în vederea obținerii bunurile de consum necesare, iar banii rămași constituind o formă de bogăție.

Această problematică a naturii este în continuare discutată, însă toate teoriile subliniază importanța banilor în eficientizarea procesului de producție și a schimbului. Explicând definiția banilor, aceștia ar fi orice activ acceptat într-o tranzacție, ajutând la reglementarea schimbului și în acoperirea unei datorii. Pentru a fi folosiți este nevoie de încrederea tuturor participanților.

Luând în considerare unele opinii, noțiunea de “ban” provine de la moneda care a circulat pe teritoriul României denumită dinar. Banii sunt definiți, în sens larg, ca fiind sinonimi cu termenul de monedă, nefăcându-se nici o distincție între aceste doua noțiuni. Într-un sens restrictiv, moneda reprezintă doar o parte a banilor, cea reprezentată de piesele metalice, având caracteristici identice prestabilite de către autoritatea monetară.

Pentru a discuta de bani este necesară noțiunea de masă monetară, aceasta fiind compusă din cantitatea totală a însemnelor bănești care se regăsesc în circulație, într-un anumit interval de timp. În cadrul masei monetare se remarcă banii primari, cei secundari și quasi-banii, pe care Guvernul și Banca Centrală încearcă, prin intermediul politicilor macroeconomice să îi controleze.. Se dorește astfel menținerea unui grad de stabilitate în ceea ce privește cantitatea de bani creată și prețurile formate pe piață.

2. Evoluția banilor

Din scrierile multor economiști, si nu numai, se recunoaște că banii datează de la începutul civilizațiilor, având o existență de cel puțin 27 de secole. Apariția lor a fost determinată de necesitatea unui instrument care să mijlocească schimbul. În ceea ce privește evoluția monedelor se pot distinge trei etape esențiale:

1. Trecerea de la troc la moneda abstractă;

2. Trecerea de la forma de monedă abstractă la o formă de monedă concretă cu valoare intrinsecă;

3. Trecerea de la moneda cu valoare intrinsecă la moneda fară valoare simbolică.

Încă din timpuri străvechi se foloseau diferite mărfuri care aveau rolul de bani, definindu-se astfel trocul, denumit și barter. Printre mărfurile folosite se regăsesc: piatra Rai, șerpii din fier forjat, boabele de cacao, sarea, blănuri de animale, etc. Aceste obiecte au constituit prima formă a banilor, denumită paleomoneda.

Într-o clasificare mai profundă, în această categorie se regăsesc monedele consumabile și cele neconsumabile. Sarea, ceaiul, boabele de cacao reprezentau moneda consumabilă, având o întrebuințare monetară, acceptate în tranzacții ca instrumente de plată, dar și o utilitate nonmonetară, pentru consumul propriu. Cea de-a doua, moneda neconsumabilă, este simbolizată de diferite tipuri de argilă, cochilii, blănuri, având doar semnificații de ordin monetar.

Principal avantaj al folosirii paleomonedei îl reprezinta dezvoltarea relațiilor interumane, iar negocierea constituia un proces extrem de important într-o tranzacție. Renunțarea la aceste mărfuri, care au fost mijloc de schimb, se datorează numeroaselor dezavantaje pe care le presupuneau: neexistența unei duble coincidențe a nevoilor; dificultatea de transportare, în cazul mărfurilor voluminoase; unele produse erau perisabile sau sezoniere; nu exista posibilitatea amânării plății. Ca și exemplu, dacă cineva deținea cereale, însă dorea mere, era necesar să găsească pe cineva care deținea aceste fructe, dar în același timp să își dorească și cerealele pentru a realiza schimbul. Acest proces dura foarte mult timp, din această cauza se va căuta un alt bun care să fie acceptat ca moneda.