Circuitul financiar fundamental și agenții care intervin în el

Noțiuni generale

Circuitele financiare ca parte a circuitelor economice, se constituie prin interacțiunea

fluxurilor născute din operațiuni în care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice

perioada. Circuitele financiare, privite temporal, pot fi pur financiare si vizează resurse

pecuniare afectate nevoilor pe termen lung si circuite monetare, care vizează resurse

pecuniare afectate nevoilor pe termen scurt.

Circuitul financiar reprezintă fluxul de lichidități determinat de diferite decizii financiare

și exprimă relațiile dintre diverși agenți economici

Componentele fundamentale ale unui circuit economic sunt :

- Componenta spațială - în sensul că ține seama de toate activitățile economice ce se

produc într-un cadru geografic definitiv, cel mai adesea pe teritoriul unei țări;

- Componenta temporală - în sensul că activitatea economică se desfășoară în timp,

continuu și se analizează pe perioadă, cel mai adesea un an;

- Componenta tranzacțională - in sensul că au loc schimburi de bogății, tranzacții

care iau forma fluxurilor reale (bunuri și servicii) și fluxuri monetare care stau la

originea apariției valorilor adăugate;

- Componenta dinamică - în sensul că circuitele prezintă o economie în mișcare și nu

statică astfel împreună circuitul nu este niciodată închis; se nasc continuu fluxuri care

împiedică întoarcerea la punctul de plecare;

- Componenta macroeconomică - în sensul că circuitele se plasează la nivelul

combinației operațiunilor macroeconomice interdependente, realizate pe diferite piețe.

Agenții economici care intervin în cadrul circuitelor financiare

Agenții economici care intervin în cadrul circuitelor financiare sunt :

Acționarii

Managerii

Creanțierii

Statul

Acționarii sunt deținătorii de titluri, proprietarii societăților comerciale, care-și asumă riscul

de capital și de remunerație și au drept obiectiv maximizarea valorii titlurilor și a

remunerației. în contextul riscului asumat.

Managerii sunt cei care-și asumă obligația de a gestiona averea acționarilor, conform

intereselor acestora.

Deși ambii participanți la circuitul financiar urmăresc maximizarea valorii

întreprinderii, căile de urmat pot fi diferite: distribuția unei părți însemnate a profitului sub

formă dividendele conduce la satisfacția cerințelor de remunerație ale acționarilor, tendința de

păstrare a acțiunilor și, implicit, oferta scăzută de titluri pe piață, ceea ce se repercutează

asupra cursului bursier, deci a valorii de piață a întreprinderii, dar cu prețul micșorului

capacității de autofinanțare și al creșterii economice; managerii, în schimb, urmăresc același

obiectiv strategic al maximizării valorilor întreprinderii, dar pe calea reînvestirii unei părți

însemnate a profitului, a creșterii capacității de autofinanțare care să ducă la creșterea

economică, dar cu prețul reducerii lichidităților acționarilor, ceea ce poate provoca

nemulțumiri acestora, tendința de a vinde acțiunile, modificarea raportului între cerere și

oferta de acțiuni, de unde posibilitatea scăderii cursului bursier și, prin urmare, a valorilor de

piață a întreprinderii înseși.