Funcțiile și rolul băncilor centrale

1. Repere istorice

Analiza sistemelor bancare contemporane evidentiazÎ cÎ acestea sunt structurate pe doua nivele, respectiv banca centralÎ si bÎncile de rang secundar, denumite si bÎnci de sistem. Aparitia tuturor bÎncilor centrale în perioada secolelor XVII-XVIII s-a bazat pe bÎncile comerciale existente si cÎrora li s-a încredintat, de cÎtre guvernele tÎrilo respective, rolul de bancher al statului, cum a fost cazul Olandei si al tÎrilor scandinave.

În alte tÎri bÎncile centrale s-au infiintat pentru a emite moneda necesarÎ rÎzboaielor sau pentru a urmÎri stabilitatea monetarÎ dupÎ cheltuielile generate de derÎzboaie, prin emisiunea de titluri guvernamentale.Analiza cronologicÎ a bancilo centrale evidentiazÎ cÎ acestea s-au constituit prin transformarea unor bÎnci comerciale, prin dobândirea gradualÎ a unor drepturi de monopol asupra emisiunii de moneda, si prin acceptarea responsabilitatii de împrumutÎtor de ultim resort.

La începutul formÎrii sistemului bancar, nu exista o delimitare între operatiunile realizate de bÎncile comerciale si cele centrale. Aceleasi bÎnci efectuau atît operatii de mobilizare a disponibilitatilor bÎnesti si de acordare de credite, cît si operatii de emisiune a bancnotelor. Drept rezultat, emisiunea era realizatÎ concomitant de un mare numÎr de bÎnci. Astfel în perioada convertibilitatii monetare, activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al bancii centrale, treptat, însÎ, prin concentrarea emisiunii de monedÎ la nivelul unei singure bÎnci are loc si o delimitare între cele doua tipuri de autoritati bancare.

Acest proces poate fi situat, în timp, la momente diferite, în functie de gradul de evolutie economicÎ si socialÎ a tÎrilor. Astfel, în Anglia, banca centralÎ s-a infiintat în anul 1694, sub formÎ de societate privatÎ pe actiuni; în anul 1880 se organizeazÎ Banca Frantei, iar în 1863 bÎncile nationale din SUA.Instituirea monopolului asupra emisiunii, prin reglementÎri ale statului, s-a realizat mai tîrziu , printr-o serie de legi, care au marcat evolutia sistemelor monetare.Pot fi enumerate cîteva momente: în anul 1844, în Anglia se stabileste sistemul de emisiunii (prin legea lui Robert Peel); în 1848 în Franta, se eliminÎ dreptul de emisiune monetarÎ al bÎncilor departamentale; în 1913 în SUA se creeazÎ Sistemul Federal de Rezerve, constituit din 12 bÎnci federale de reserve.

Desi, în perioada actualÎ, bÎncile centrale ale tuturor tÎrilor, cu exceptia celor 12 bÎnci federale de rezervÎ din SUA, sunt bÎnci cu capital de stat, de-a lungul evolutiei lor în timp, s-au identificat mai multe categorii de bÎnci, în functie de provenienta capitalului.Astfel, în Anglia, banca de emisiune a fost cu capital privat; în Suedia, Finlanda, Austria, Bulgaria, bÎncile s-au constituit prin participarea capitalului de stat, iar în tÎrile, precum România si Belgia, capitalul bÎncilor a fost mixt.

BÎncile centrale, diferite de la o tarÎ la alta, ca formÎ si dimensiune, si-au dezvoltat propria lor politica, în contextul economic si cultural respectiv, însÎ, de-a lungul secolelor si-au îndeplinit obiectivul lor principal, de mentinere a valorii interne si externe a monedei.Interpretarea acestui obiectiv prezintÎ particularitati de-a lungul timpului

Obiectivul bÎncilor centrale a evoluat de-a lungul timpului. Astfel, în perioada etalonului aur, obiectivul a fost formulat în termenii convertibilitatii metalice; ulterior, prin erodarea rolului aurului ca etalon al valorii, obiectivul bÎncii centrale a fost reformulate in termini de stabilitate a preturilor.AlÎturi de acestea, obiectivele intermediare au przentat o mare variabilitate, însÎ , indiferent de modificÎrile în formularea obictivelor, bÎncile centrale au acceptat idea cÎ stabilitatea monetarÎ constituie o contributie importanta la stabilitatea financiarÎ,Si, de asemenea, rolul lor a evoluat o datÎ cu dezvoltarea sistemului financiar.

De remarcat cÎ banca de emisiune, prin importanta activitatii sale privind determinarea stÎrii monetare la nivel micro si macroeconomic,prin influientele pe care le poate exercita asupra celorlalte institutii financiar-bancare si asupra economiei, în general, detine o pozitie prioritarÎ în cadrul oricÎrui sistem bancar.