Mecanismul și Sistemul Financiar

2.1. Mecanismul financiar

Fiecare economie are structuri proprii de ramuri, forme specifice de organizare; aplică metode şi principii de conducere etc. De asemenea, fiecare economie are propriul său mecanism de funcţionare care poate să prezinte atît asemănări, cît şi deosebiri faţă de mecanismele altor ţări.

Între mecanismele de funcţionare a economiei naţionale din diferite ţări există condiţionări istorice comune sau obiective politico-ideologice, sociale, economice sau de altă natură asemănătoare:

- forma de proprietate predominantă (privată sau de stat);

- sistemul de conducere al economiei;

- sistemul de repartizare a rezultatelor muncii;

- regimul politico-ideologic (democratic, pluripartidic sau totalitar, monopartidic) acceptarea unei singuri ideologii sau tolerarea mai multor;

- participarea la alianţe politice, militare sau la uniuni cu caracter economic.

Între mecanismele economice, există şi deosebiri:

- nivelul forţelor de producţie, mărimea rezervelor de care dispune economia naţională, condiţiile naturale şi dimensiunea teritoriului;

- structura socială, gradul de maturizare a relaţiilor sociale, de producţie şi a democratismului economiei;

- gradul de independenţă a economiei faţă de străinătate (proporţia de acoperire a necesarului de materii prime, resurse energetice, specialişti, tehnologii şi capital din surse interne, precum şi de desfacerea produselor (raportul dintre producţia internă a ţării care se consumă pa plan naţional şi cea care se exportă);

- obiectivele de politică economică urmărite pe termen lung.

Toate aceste elemente de care depinde bună funcţionare a economiei unei ţări, precum şi altele care sunt în interdependenţă cu ele constituie mecanismul economic de funcţionare.

Mecanismul economic reprezintă ansamblul metodelor şi instrumentelor de conducere sau reglare a economiei naţionale, de către factorii de decizie ai societăţii, împreună cu obiectivele ce guvernează această conducere sau reglare şi întregul sistem organizaţional prin intermediul căruia o efectuează.

Mecanismul financiar este o componentă de structură funcţională a mecanismului economic şi exprimă modul de organizare şi circulaţie a fluxurilor financiare prin care se realizează mobilizarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor financiare constituite în cadrul economiei naţionale.

Funcţiile finanţelor (de repartiţie şi de control) se realizează prin intermediul mecanismului financiar. Funcţionalitatea mecanismului financiar constă în capacitatea sa de a asigura, în sens tehnic, circulaţia normală, fără dificultăţi a fluxurilor financiare, şi, în acelaşi timp, de a permite şi de a stimula derularea activităţii economice desfăşurate de agenţii economici indiferent de forma lor de proprietate. În acest context, este importantă cunoaşterea acţiunii legilor economice obiective şi, în special, a legilor pieţei.

În ţările cu economie planificată, planul-directivă constituie principalul instrument de conducere şi de reglare a proceselor economice. În timp ce în ţările cu economie de piaţă, piaţa concurenţială este cea care joacă rolul hotărâtor în reglarea proceselor economice, iar statul asigură funcţionarea mecanismului economic. Astfel, statul acţionează ca: a). autoritate publică –asigurarea ordinii publice, apărarea naţională şi întreţinerea relaţiilor externe, precum şi influenţează şi producţia materială, consumul, repartiţia PIB prin prelevarea unei părţi a acestuia la fondurile de resurse financiare publice; b). agent economic, respectiv în calitate de producător şi consumator de bunuri şi servicii; c). organizator şi finanţator al asigurărilor; d). creditor şi debitor, etc.

Statul influenţează selectiv activitatea economică prin finanţarea unor obiective sau acţiuni pe seama resurselor publice, precum şi prin utilizarea unor instrumente economico-financiare (impozite şi taxe, transferuri şi subvenţiile, creditul şi dobânda, preţurile şi tarifele, taxa scontului şi cursul de schimb etc.), de asemenea, creează cadrul instituţional şi juridic necesar desfăşurării activităţii.

Mecanismul financiar este constituit din totalitatea structurilor, formelor, metodelor, principiilor şi pîrghiilor economico-financiare prin intermediul cărora se constituie, se repartizează şi se utilizează fondurilor băneşti ale statului necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, şi a acţiunii libere a agenţilor economici.

Mecanismului financiar are o structură complexă care cuprinde:

- sistemul financiar;

- pârghiile economico-financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice;;

- metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor

- cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul finanţelor (organe democratic alese, organe ale administraţiei centrale şi locale, organe specializate ale statului în domeniul financiar);

- cadrul juridic format din ansamblul actelor normative (legi, decrete, hotărîri şi alte reglementări cu caracter normativ), care reglementează domeniul financiar atît în faza de repartiţie, cît şi în cea de prelevare.

O asemenea structură neomogenă prezintă dificultări în abordările teoretice şi nu se încadrează în analiza de sistem sau într-un algoritm. De aceea, se analizează elementele componente, iar eficienţa mecanismului financiar de funcţionare a unei economii poate fi evaluată prin prisma unor indicatori macroeconomici şi dinamicii acestora.

Menţionăm faptul că mecanismul financiar nu este stabilit odată pentru totdeauna, dar este perfectibil, are un caracter dinamic şi o structură relativă. Derularea mecanismului financiar depinde de cerinţele perioadei şi de interesele naţionale.