Sistemele de Plăți

TEMA 6

SISTEMELE DE PLATI

Sistemele de plati ca parte a sistemelor bancare s-au dezvoltat odata cu platile fara numerar. Conceptul cheie al sistemelor de plati este instrumentul de plata scriptural si ulterior electronic. Acesta reprezinta un document (pe suport hârtie sau suport electronic) prin intermediul caruia se sting datoriile între doua contrapartide (una care plateste si cealalta care este beneficiarul banilor). Instrumentul de plata ca vector al sistemelor de plati contine în esenta instructiuni si informatii obligatorii si care de regula sunt date de platitor. Acestea permit transferul fondurilor de la platitor la beneficiarul banilor prin intermediul unuia sau mai multor sisteme bancare (în cazul platilor interne transferul se realizeaza prin interemediul sistemului bancar national, în cazul celor internationale se conecteaza mai multe sisteme bancare nationale). Transferul fondurilor poate fi:

- Transfer intrabancar – de la o unitate operativa la alta apartinând aceleiasi banci (fondurile nu tranziteaza sistemul de plati)

- Transfer interbancar (intern si extern) – fondurile tranziteaza unul sau mai multe sisteme de plati.

Definitia sistemului de plati data de European Monetary Institute

"Sistemul de plati este acel sistem care cuprinde, de regula, un set de instrumente, proceduri bancare si sisteme de fonduri cu scopul facilitarii circulatiei monetare."

Procedurile bancare sunt definite per fiecare instrument de plata cu scopul realizarii unui transferului rapid, sigur si corect a sumelor si cu un control riguros al potentialelor riscuri. Sistemele de fonduri sunt reprezentate de moneda care este detinuta de participantii în sistemele de plati si care contribuie la stingerea datoriilor între participanti, indiferent de conjunctura în care se poate afla la un moment dat o banca sau o alta din sistem.

Actorii unui sistem de plata sunt:

- Bancile centrale

- Bancile comerciale si alte institutii financiare nebancare (Bursele, societatile de asigurare, SSIF)

- Casele sau agentii de decontare (fie ca entitati independente fata de bancile comerciale si centrale, fie ca parte distincta a acestora)

- Agentii economici si persoanele fizice.

De regula sistemele de plati au o structura piramidala (vezi fig. 4) care este caracteristica sistemelor financiare si bancare din majoritatea statelor lumii, chiar daca exista particularitati de la o tara la alta. Bancile ocupa un loc central, deoarece acestea detin conturile agentilor economici – platitori si beneficiari ai banilor - si ale altor institutii (inclusiv inst. publice). În plus:

(1) bancile se bucura de încrederea publicului care este protejat la potentialele efecte adverse ale insolvabilitatii acestora prin diferite scheme de asigurare (ex. Fondul de garantare a depozitelor populatiei);

(2) prin supravegherea institutiilor bancare de catre bancile centrale si eventual alte organisme (vezi SUA).

(3) ca si în cazul celor doua activitati tipice ale bancilor, acordarea de credite si preluarea de depozite, operatiunile de transfer potenteaza profitabilitatea bancilor, care ofera pachete de produse si servicii bancare, care pot cuprinde si operatiunile de transfer.

(4) bancile unei tari pot avea relatii de corespondent cu bancile altor tari (materializate la nivel contabil prin conturile de corespondent: nostro si loro).

(5) legatura intrinseca dintre bancile comerciale si banca centrala face ca sistemul de plati sa functioneze într-un mediu solid, fara întreruperi sau discrepante care ar putea aparea ca urmare a implicarii prea multor altor institutii (sigur ca exista exceptii, de exemplu decontarea în sistemul cardurilor, de ex. VISA). Implicarea bancii centrale – cu pozita sa de monopol în domeniul politicii monetare – asigura corectitudine si competitie corecta între banci. Riscurile implicate de caderea sistemului de transfer de fonduri fiind imense, banca centrala poate fi vazuta ca un girant al acestei activitati, la care însa participa si bancile comerciale din sistem. Modul concret de implicare a bancii centrale variaza de la tara la tara, în functie de traditiile existente. Cu exceptia Canadei, Olandei si Marii Britanii, bancile centrale sunt activ implicate în sistemele de compensare interbancara, ca o pârghie directa de control al sistemului.