Tranzacții Bursiere la Vedere cu Titluri Financiare Primare

1. Organizarea tranzacţiilor la vedere pe diverse pieţe bursiere

Piețele financiare internaționale se află permanent într-o concurență acerbă. Totuși, piețele bursiere internaționale se aseamănă prin:

- Denumirea componentelor burselor de valori şi anume: piaţa oficială există în Franţa şi Germania; piaţa secundară şi piaţa „în afara cotei” în celelalte ţări europene. În SUA – piaţa bursieră, extrabursieră, piaţa a treia şi piaţa a patra. În Japonia-piaţa bursieră.

- Obiectul negocierii: pe piaţa oficială (piaţa titlurilor naţionale în Marea Britanie) se tranzacţionează titluri financiare naţionale; pe piaţa „în afara cotei” (piaţa de titluri internaţionale în Marea Britanie) se negociază titluri financiare primare.

Pieţele bursiere internaţionale se deosebesc în funcţie de caracterul pieţei, astfel:

Pe piaţa intermitentă:

1. Negocierile se realizează într-o perioadă delimitată în cursul zilei;

2. Cursul se stabileşte prin fixing, adică în fiecare zi se fixează un curs oficial la o anumită oră;

La această piaţă se înscriu aşa ţări ca: Franţa, Austria, Israel, România, R. Moldova etc.

Pe piaţa continuă:

1. Cotaţia se desfăşoară în tot cursul zilei de bursă;

2. Cursul nu este nici unic şi nici intermitent, adică cursul se modică continuu, astfel stabilindu-se patru cursuri diferite:

- la deschidere;

- la închidere;

- curs maxim;

- curs minim

La această piaţă se înscriu: SUA, Canada, Londra etc.

Formele de organizare a tranzacţiilor bursiere depind de starea pieţei şi anume de:

- Profunzimea pieţei - cu cât volumul ordinelor investitorilor este mai mare, cu atât este mai profundă piaţa secundară;

- Mărimea pieţei - cu cât este mai mare cererea şi oferta la valorile mobiliare, cu atât piaţa bursieră este mai extinsă;

- Nivelul de rezistenţă - este în legătură directă cu diapazonul preţurilor în care participanţii pieţei pot cumpăra sau vinde valori mobiliare

Organizarea TB pe diverse pieţe bursiere depinde de:

- tipul licitaţiei practicate de burse în diferite ţări

- mijlocitorii pieţei bursiere

Tipuri de licitaţii:

- Licitaţii simple – când vânzătorii până la începerea licitaţiei îşi înaintează ofertele privind vânzarea titlurilor de valoare la preţul iniţial şi dacă există concurenţă între cumpărători, preţul, respectiv, creşte pas cu pas (dimensiunea pasului se stabileşte până la începerea licitaţiei), până când nu va rămâne un singur cumpărător şi hârtiile de valoare sunt vândute la cel mai înalt preţ oferit.

- Licitaţie „olandeză” - la care preţul iniţial al vânzătorului este înalt şi persoana care duce licitaţia consecvent propune sume tot mai mici, până când una este acceptată. În asemenea caz, hârtiile de valoare sunt vândute primului cumpărător, căruia îi este convenabil cursul propus.

- La licitaţia „pe nevăzute" (la întâmplare), sau licitaţia fără frecvenţă - toţi cumpărătorii îşi înaintează taxele simultan şi hârtiile de valoare le capătă acela care a oferit un preţ mai bun

- Licitaţie dublă de felul:

- pe piaţa specială de împrumut cu pas rar – când piaţa este mai puţin lichidă şi există o ruptură mare dintre cerere şi ofertă.

- licitaţie neîntreruptă – prezenţa cererii şi ofertei sunt permanente pe piaţa valorilor mobiliare.

Mijlocitorii pieţei

Agenţii de bursă – specialişti prin activitatea cărora se asigură funcţionarea nemijlocită a mecanismelor bursei, care la rândul lor pot fi grupaţi în:

- brokeri (intermediari de bursă);

- dealeri (comercianţi de bursă)

9.2. Mecanismul derulării unei tranzacţii bursiere la vedere

Tranzacţiile la vedere (SPOT) reprezintă operaţiunile prin care vânzătorul – cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a pune la dispoziţia partenerului în cel mult 48 ore titlurile vândute sau suma de bani ce reprezintă contravaloarea tranzacţiei.

- Cumpărătorul trebuie să depună în contul deschis la societatea de bursă contravaloarea titlurilor.

- Vânzătorul trebuie să depună în contul deschis la societatea de bursă toate titlurile expuse pentru vânzare.