Utilități publice - furnizarea și distribuția energiei electrice

1. Surse de energie primară

Dezvoltarea unei industrii energetice puternice este conditionata de existenta unor surse de energie primara care sa se caracterizeze prin: diversitate, accesibilitate, siguranta, preturi stabile, asigurarea cantitatilor dorite pe o perioada de timp cât mai mare. În raport cu aceste conditii, atentia industriei energetice se îndreapta spre o gama din ce în ce mai diversificata de surse de energie primara, cu particularitati din ce în ce mai diferite. Prin conversia realizata în instalatii specializate, aceste surse acopera cererea de energie electrica si termica a societatii.

În mod conventional, sursele de energie primara sunt împartite în doua mari categorii:

- surse finite;

- surse regenerabile.

Sursele finite de energie primara se considera a fi limitate atât în timp, cât si în spatiu. Ele sunt capabile sa acopere nevoile societatii umane doar pentru o perioada de timp limitata. Marimea acestei perioade de timp depinde de volumul rezervelor de energie primara la care are acces societatea umana. Cele mai importante surse finite de energie primara sunt combustibilii fosili si nucleari. Din punct de vedere al modului în care se definesc rezervele corespunzatoare surselor finite de energie, se disting:

- Rezerva certa: reprezinta cantitatea din respectivul combustibil existenta în zacamânt, care a fost certificata prin masuratori si a carui exploatare este considerata ca fiind rentabila în conditiile economice si de dezvoltare tehnologica corespunzatoare unui anumit moment dat.

- Rezerva certa recuperabila: reprezinta cota din rezervele certe care poate fi recuperata (extrasa din zacamânt), în conditiile economice si de dezvoltare tehnologica corespunzatoare unui anumit moment dat.

- Rezerva aditionala: reprezinta cantitatea din respectivul combustibil, aditionala în raport cu rezervele certe, care poate fi:

- certificata prin masuratori, dar a carei exploatare nu este rentabila pentru conditiile tehnologice si economice curente;

- rezultata în urma unor estimari care se refera atât la portiuni neexploatate ale unor zacaminte cunoscute, cât si la regiuni care ofera conditii geologice favorabile.

- Rezerva aditionala recuperabila: reprezinta cota din rezervele aditionale posibil a fi recuperate în viitor.

Se subliniaza faptul ca volumul rezervelor certe, respectiv aditionale, este variabil în timp, el depinzând de dezvoltarea cunostintelor geologice, de variatia pretului combustibililor, de progresul înregistrat în domeniul tehnologiei.

De exemplu, scaderea pretului la o categorie de combustibili poate muta un zacamânt din zona rezervelor certe în cea a rezervelor aditionale, exploatarea lui devenind nerentabila din punct de vedere tehnico – economic.

Sursele regenerabile se refera la acele categorii de surse primare de energie care sunt generate în mod continuu de catre sistemele naturale. Se disting urmatoarele categorii principale de surse regenerabile de energie: hidraulica, solara, eoliana, geotermala, a mareelor, a valurilor, biomasa. Ele se caracterizeaza prin:

- Potentialul teoretic brut: Reprezinta energia care ar deveni disponibila prin conversia în energie utila a tuturor fluxurilor naturale de energie regenerabila, cu o eficienta de 100 %.

- Potential tehnic: Reprezinta cota din potentialul teoretic brut care poate fi convertita în energie utila, tinând seama de nivelul de dezvoltare tehnologic si de posibilitatea de utilizare a acesteia de catre societatea umana (geografia umana).

- Potential economic: Reprezinta cota din potentialul tehnic care poate fi convertita în energie utila, în conditii de rentabilitate economica.

Toate sursele de energie mentionate mai sus participa, într-o masura mai mare sau mai mica, la satisfacerea nevoilor energetice ale societatii umane. Este foarte interesant sa se analizeze evolutia în timp a disponibilului de energie primara în lume. Se poate constata ca rezervele si productia evolueaza dependent de consum, de politica (investitiile) în domeniul prospectiunilor, de interesul marilor companii implicate si foarte mult de interesele politice si strategice ale tarilor mari consumatoare de energie.

Daca se urmareste aceasta evolutie, se poate constata ca secolul XX marcheaza trecerea de la dominatia puternica a carbunelui la penetrarea petrolului si gazelor naturale. Avantajele folosirii acestora a condus la diminuarea prospectiunilor miniere. Crizele energetice din 1973 si 1979, care în esenta au fost crize petroliere, au relansat interesul pentru carbune. Concluziile evidente ale acestor mutatii impun existenta obligatorie a unei strategii nationale în acest domeniu, strategie care sa impuna o dezvoltare orientata spre mai multe forme de energie primara si pe realizarea unor stocuri strategice, tampon, care sa preia fluctuatiile cauzate de crizele si perturbatiile economice si politice.

În tabelul 1 este prezentat modul în care este acoperita cererea mondiala de energie primara pentru anul 1997, respectiv 2020.

Tabelul 1. Modul de acoperire a cererii mondiale de energie primară, Mtep (%)

Sursa de energie primară 1997 2020

Cărbune 2 239 (26) 3 247 (24)

Petrol 3 444 (40) 5 412 (40)

Gaz natural 1 894 (22) 3 517 (26)

Combustibili nucleari 603 (7) 676 (5)

Energie hidraulica 258 (3) 271 (2)

Alte surse regenerabile 172 (2) 406 (3)

TOTAL 8 610 (100) 13 529 (100)

Sursa: World Energy Outlook 2000

Din analiza datelor de mai sus se pot trage urmatoarele concluzii:

- Combustibilii fosili continua sa acopere cea mai mare parte din cererea mondiala de energie primara (90 % în anul 2020).

- Desi va creste în valoare absoluta, energia hidraulica va satisface în anul 2020 o cota mai mica a cererii de energie primara, în raport cu anul 1997. Acelasi lucru este valabil si pentru energia nucleara.

- În ciuda avântului deosebit pe care îl vor înregistra, sursele regenerabile de energie (altele decât cea hidraulica) nu vor acoperi în anul 2020 decât 3 % din cererea mondiala.

În conformitate cu previziunile Agentiei Internationale de Energie, productia mondiala de energie electrica va creste de la 14000 TWh, în 1997, pâna la aproximativ 26000 TWh în anul 2020. În tabelul 2 este prezentat modul în care diversele surse de energie primara participa la productia de energie electrica.

Se pot remarca urmatoarele elemente:

- Ponderea combustibililor fosili în producerea de energie electrica va creste de la 63,5 % la 73,7 %.

- Carbunele îsi mentine pozitia de lider în ceea ce priveste productia de energie electrica.

- Prin avantajele pe care le ofera, îndeosebi din punct de vedere al protectiei mediului, ponderea gazului natural se va dubla.