Potențialul turistic din Munții Almajului

1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Poziția geografică a zonei studiate

Munții Almăjului sunt situați în sud-vestul României, facând parte din grupa Munților Banatului (Carpații Occidentali) (fig. 1). Se întind pe teritoriul județelor Caraș-Severin și Mehedinți, fiind delimitați de Defileul Dunării (în sud, sectorul Orșova-Sichevița), Culoarul Liubcova-Șopotu Nou (în vest, care-i separă de Munții Locvei), Depresiunea Almăjului (nord-vest), Depresiunea Mehadica (nord-est), Culoarul Cerna și Depresiunea Orșova (în est).

Fig 1. Poziția geografică a Munților Almăjului

2. CONDIȚII NATURALE

2.1. Alcătuirea și structura geologică

Structura geologică a Munților Almăjului este rezultatul orogenezei alpine, evoluția sa fiind strâns legată de cea a autohtonului danubian.

În precambrian, formațiunile ce compun astăzi autohtonul danubian (Munții Almăjului) funcționa ca zonă de geosinclinal, suportând cicluri tectono-magmatice.

Ulterior, imensele depozite sedimentare și magmatogene acumulate, au fost supuse metamorfismului regional, rezultând șisturi cristaline; concomitent, procesele magmatice au determinat punerea în loc a granitoidelor (Sichevița).

Sfârșitul paleozoicului corespunde cu exondarea generală a regiunii.

În mezozoic (jurasic), pe direcția nord-sud iau naștere o serie de fose, care au suportat acumulari sedimentare. Una dintre acestea constituie astăzi zona Svinița-Svinecea Mare, iar acumulările unei alte fose, au fost dislocate și transportate tectonic spre est, rezultând pânza de Severin.

În cretacic, au avut loc o serie de evenimente tectonice, care au impus dislocarea și împingerea unui alt domeniu de sedimentare, pânza getică (vest) peste domeniul danubian. Ulterior, șariajul getic a acoperit întregul domeniu danubian, sub forma unei pânze imense (pânza getică).

În terțiar, mișcările tectonice a provocat unele scufundări pe arii restrânse, umplute ulterior cu depozite terțiare (depresiunea post-tectonică Sichevița).

Mișcările cele mai recente au dus la înălțarea zonei muntoase în masă, definitivând înfățișarea actuală.

Munții Almăjului au deci ca fundament șisturi cristaline ale autohtonului danubian, exceptând zona localității Ravensca (șisturi cristaline ale pânzei getice). Peste cristalin s-au depus roci sedimentare, cum sunt calcarele mezozoice din Cazanele Dunării sau zona Svinița-Svinecea, apoi conglomerate, gresii, șisturi argiloase etc., care aparțin Paleozoicului Superior și Neozoicului.

Cristalinul, împreună cu sedimentarul său, este străbătut de roci magmatice (granite, gabrouri), în cadrul acestora remarcându-se granitul de Ogradena.

În zonele sedimentare predomină peisajul carstic, dezvoltându-se în special exocarstul: chei și pereți calcaroși (Valea Berzasca, Sirinea, Rudărica Mică, Vf. Svinecea), doline (zona Lalca), lapiezuri (Svinecea Mare, Bigăr). Endocarstul este reprezentat de peșterile: Peștera cu Apă de la Lalca, Peștera La Pișătoare, Peștera Zamonița, Avenul Rudărica etc.