Cuprins
- 1. Notiuni introductive.3
- 2. Statia meteorologica Brasov – indici bioclimatici.8
- 3. Statia meteorologica Varful Omu – indici bioclimatici.9
- 4. Indicele temperaturii efectiv-echivalente (TEE) (°C).10
- 5. Indicele termo-higrometric THI (°C).11
- 6. Indicele de disconfort Thom (DI THOM) (°C).12
- 7. Indicele de tensiune relative (Relative Strain Index) (RSI) (unitati).13
- 8. Indicele de caldura (Heat Index) HI.14
- 9. Indicele HUMIDEX.15
- 10. Indicele SIMMER de vara (Summer SIMMER Index) – SSI (°C).16
- 11. Indicele SCHARLAU estival / de vara (ISE).17
- 12. Indicele SCHALAU hibernal / de iarna (ISH).18
- 13. Indicele puterii de racire a vantului (Wind-chill) Pr – (W/m2).19
- 14. Concluzii.20
- 15. Bibliografie.21
Extras din seminar
Noțiuni introductive
Carpații Meridionali, alături de Carpații Orientali și Carpații Occidentali reprezintă cele trei mari grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la sud, deci meridionali ca poziție) față de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor nordică.
Dintre cele trei ramuri ale arcului carpatic, cea de sud, Carpații Meridionali, se afirmă ca cea mai impunătoare. Desfășurați de la est la vest pe aproximativ 250 km și de la nord la sud pe 50 – 70 km, Carpații Meridionali sunt cuprinși între culoarul tectonic Timiș-Cerna la vest și Valea Prahovei – Văile Cerbului – Bârsa Groșetului și Șica la est (Badea, 1983, p. 233).
Carpații Meridionali au o suprafață de 14 040 km2, reprezentând 21% din ținutul muntos și 5,91% din suprafața țării. Altitudinea media a reliefului este de 1 136 m, depășind pe cea a reliefului din celelate ramuri carpatice (Badea, 1983, p. 234). Carpații Meridionali dețin supremația vârfurilor înalte din țara noastră: 1,60% revin suprafețelor situate la peste 2 000 m și 60% altitudinilor de peste 1 000. Vârfurile cu cele mai mari altitudini sunt: Vârful Moldoveanu 2 544 m, Vf. Negoiu 2 535 m, Vf. Viștea Mare 2 526 m, Vf. Călțun 2 522 m (Masivul Fagăraș), Vf. Mândra 2 519 m (Masivul Parâng), Vf. Peleaga 2 509 m (Masivul Retezat), Vf. Omu 2 505 m (Masivul Bucegi) (Savu & Velcea, 1982, p. 104).
În Carpații Meridionali predomină formațiuni dure și anume: gnaise, șisturi cristaline, granite cărora li se adaugă în cele două extremități calcare și conglomerate. În aceste formațiuni dure s-au păstrat suprafețe de nivelare și s-au consevat urme ale glaciațiunii cuaternare, constituind adevărate repere în sicronizarea geomorgfologică. Carpații Meridionali se caracterizează printr-o mare varietate de peisaj, datorită expoziției predominat nordică și sudică a versanților, diferențelor altimetrice și desfășurării lor pe circa 250 km.
Prin altitudine și continuitate culmile carpatice au rolul unui adevărat baraj în calea deplasării maselor de aer din nord, nord-vest și sud, iar circulația predominant vestică, determină o scădere a valorilor precipitațiilor de la vest la est. (Savu & Velcea, 1982, p. 104)
O notă originală a masivului o este dată de galciațiunea cuatenară, iar Carpații Meridionali dețin și câteva superlative care atestă intensitatea glaciațiunii: cea mai lungă custură glaciară (Făgăraș, 60 km), cele mai extinse văi glaciale, cel mai mare număr de lacuri glaciale printre care se numără și cel mai mare lac de glacial din țară (Bucura, Retezat, 10 ha) și cel mai adânc lac glacial (Zănoaga, 29 m). (Savu & Velcea, 1982).
Valorificarea resurselor hidroenergetice a implicat modificări de fond în peisajul masivului. Ele sunt consemnate prin crearea unor importante acumulări acvatice (lacul Vidraru), prin captarea și schimbarea drenajului și prin baraje. Carpații meridionali dețin un uriaș potențial turistic valorificat prin rețeaua de drumuri și mijloacele de acces la cele mai mari altitudini. (Savu & Velcea, 1982, p. 110)
În Carpații Meridionali se disting patru grupe majore de munți:
Grupa montană Bucegi-Leaota-Piatra Craiului, sau grupa extrem estică
Grupa montană Iezer-Păpușa-Făgăraș, sau grupa estică
Grupa montană Șureanu-Parâng-Lotrului, sau grupa centrală
Grupa montană Retezat-Godeanu, sau grupa vestică
Bibliografie
1. Badea, L. (1983). Geografia României, Volume 3. București: Academiei Republicii Socialiste România.
2. Savu, A., & Velcea, V. (1982). Geografie Carpaților și a Subcarpaților Româniești. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Conținut arhivă zip
- Studiu bioclimatic asupra Carpatilor Meridionali la est de Olt.pptx