Extras din seminar
„Insulară dar nu izolatăˮ.Europa este prea aproape de englezi pentru ca insularitatea ideilor și a moravurilor lor să rămână neinfluențată.Timp de mii de ani a fost chiar unită cu Europa și vreme îndelungată Tamisa s-a vărsat în Rin.Dar oricât de puțin adânc și de îngust ar fi brațul de mare ce desparte astăzi insula engleză de Belgia și Franța,el a fost de ajuns pentru a asigura țării pe care o protejează un destin aparte.
Spre mijlocul secolului XVII,la declanșarea evenimentelor,Anglia era o țară preponderent agrară,manifestând însă tendințe vizibile de modernizare intensivă,concretizate prin aplicarea criteriilor întâlnite în prima etapă a revoluției industriale.Casa domninatoare tradițională a Angliei,familia Tudorilor,care avusese,cândva,caracter parlamentar,a fost înlocuită,în 1603,cu dinastia absolută Stuart,ceea ce va grăbi amploarea acțiunilor interne.
La începutul secolului al XVII-lea Anglia a fost tulburată de aceleași tipuri de probleme ca și restul Europei,tensiunea politică,economică și socială a fost înrăutățită datorită diviziunii religioase.Dar, destul de surprinzător până la sfârșitul secolului al XVII-lea,englezii au găsit o soluție de durată la problemele cu care se confruntau.
Dacă de-a lungul secolelor atenția poporului s-a îndreptat asupra regilor prin poveștile eroice,victoriile în luptă și puterea din scaunul regal,ei bine toate acestea sunt înlocuite de un altfel de personaj ce s-a făcut cu ușurință remarcat de poporul britanic.Astfel,voi începe prin a vă aduce la cunoștință câteva amănunte din viața „liderului politicˮîncepând cu datele biografice și continuând cu aparițiile sale în politica Angliei,aspirațiile sale în politica Angliei,implicarea sa în conflicte militare,urmând ca mai apoi să fie surprins în atingere apogeului de „Lord Protectorˮ.
Oliver Cromwell nu a beneficiat din partea pubicului românesc o atenție deosebită din partea literaturii istorice,fie originală sau tradusă.Manualele de istorie universală sau puținele lucrări generale despre istoria Angliei apărute la noi au fost multă vreme singurele care i-au menționat numele,iar când s-au extins asupra activității sale n-au comentat-o favorabil ,adesea nici măcar obiectiv.Diminuarea rolului lui Cromwell de către istoriografie s-a datorat în largă măsură chiar surselor celor mai autorizate a-l prezenta,care erau-evident-cele britanice.
Conducător al unei revoluții desfășurate pe calea luptei împotriva autorității regale și a bisericii oficiale,inspirator al decapitării suveranului,al abolirii regimului monarhic și instituirii republicii,Cromwell nu putea găsi ușor adeziunea posterității într-o țară în care,scurt timp după moartea sa,un compromis între clasele dominante,foste adversare,a restaurat monarhia,convenind să cultive în continuare un climat de respect pentru această instituție și unul de oroare pentru memoria omului ce cutezase a-i întrerupe dramatic existența.
În 1928,în „Essai de synthèse de l̕ histoire de l̕ umanitéˮ,Nicolae Iorga-spiritul cel mai universal al istoriografiei române-menționa numele lui Cromwell doar de două ori,neînsoțindu-l de nici o apreciere semnificativă.În 1936 i-a consacrat în schimb o conferință în care l-a definit drept „unul din exemplarele cele mai curioase de umanitate în sensul manifestării unei energii extraordinareˮ.În istoriografie,având urmările profundelor transformări revoluționare din societatea noastră,a dus la reconsiderarea cuvenită a momentului survenit în istoria Angliei la mijlocul secolului al XVII-lea și a personalității lui Cromwell.Noua perspectivă asupra cadrului în care s-a înscris i-a conturat și lui Cromwell profilul real.Influența crescindă a marxismului în ultimele decenii,fenomen notoriu în întreaga cultură mondială,a determinat reinterpretări ale problemei în istoriografie,inclusiv în cea britanică.
O personalitate atâta vreme aprig controversată merita o prezentare în fața publicului larg din oricare țară printr-o lucrare proporțională cu grandoarea operei sale și capabilă să i-o reconstituie temeinic.Problema dificilă cu care se confruntă biografii lui Cromwell este aceea a descifrării adevăratelor resorturi ale acțiunilor sale.A fost el un om politic lucid,calculat,realist până la lipsa de orice scrupule,un exponent al „rațiunii de statˮ primind asupra oricăror altor considerente,așa cum începuse a se configura în Renaștere o „artă de a guvernaˮ?Sau a fost,cum ar rezulta din prima lectură a izvoarelor directe și cum se confesează el însuși,un suflet neliniștit,mereu aruncat în indoieli de o pietate obsesivă.
Bibliografie
1. Fraser, Antonia, Cromwell, Volumele I-II, Editura Politică, București, 1982;
2. Maurois, André , Istoria Angliei, Editura Orizontului, București, 2006;
3. Popa, Petre, Trei secole de istorie modernă universală (1618-1918). De la Oliver Cromwell la Vladimir Ilici Lenin, 2010;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Oliver Cromwell.docx