Seminarii C++

1. Prezentarea notiunii de limbaj de programare

Am vazut in sectiunea precedenta cum pot fi reprezentati algoritmii prin utilizarea pseudocodului sau a schemelor logice, insa prelucrarea automata a datelor presupune scrierea algoritmului intr-o forma ce poate fi inteleasa de calculatorul electronic. Algoritmii vor fi scrisi intr-un “limbaj de programare”, care va contine operatii asemanatoare celor despre care am amintit, numite acum instructiuni.

Limbajul de programare contine:

• ALFABETUL: o multime de simboluri pentru scrierea cuvintelor din limbaj

• VOCABULARUL (LEXICUL): multime de cuvinte acceptate ca facand parte din limbaj

Se numeste UNITATE LEXICALA cea mai mica "imbinare" de caractere din vacabular, care are un inteles. Exista un set de reguli privind combinarea unitatilor lexicale in cuvinte si a cuvintelor in "fraze" (reguli de SINTAXA), respectarea regulilor ducand la obtinerea unor constructii corecte. SEMANTICA unui limbaj se refera la intelesul structurilor obtinute prin combinarea cuvintelor acceptate de limbaj.

In vocabular avem:

• cuvinte cheie= cuvinte sau prescurtari ale unor cuvinte din limba engleza, ce reprezinta comenzi (instructiuni)

• identificatori= nume folosite pentru variabile, tipuri de date si functii definite de utilizator. Un identificator este format dintr-un sir de caractere care incepe cu o litera si poate contine litere, cifre si caracterul "_" (underscore). Identificatorul nu poate contine spatii sau apostrof, virgula, ghilimele ... Identificatorii nu pot coincide cu cuvintele cheie.

Prin PROGRAM se intelege o succesiune de comenzi(instructiuni) de prelucrare a datelor, scrise intr-un limbaj de programare. Programul este memorat intr-o entitate numita fisier sursa (este un fisier text).

Prelucrarile dintr-un program C++ sunt grupate in FUNCTII. Rezolvarea unei probleme se face prin utilizarea unor functii definite in limbaj si/sau a unor functii scrise de programator, atunci cand functiile deja existente nu sunt suficiente. Functiile pe care limbajul le pune la dispozitia utilizatorului sunt grupate, dupa tipul de prelucrare oferit, in mai multe fisiere numite "biblioteci" (fisiere HEADER). Pentru a putea utiliza o functie trebuie sa se specifice la inceputul programului numele bibliotecii care contine functia respectiva.

Orice program C++ trebuie sa contina o functie numita "main" (un fel de “program principal”), instructiunile continute de aceasta fiind cele prelucrate atunci cand programul este lansat in executie.

Pentru a se putea obtine rezultatele prelucrarii datelor cu ajutorul programelor, trebuiesc parcurse urmatoarele faze:

• scrierea programului (editarea textului sursa);

• compilarea programului (= verificarea corectitudinii sintactice si semantice a textului sursa si prelucrarea sa  fisier obiect)

• editarea legaturilor (fisierul/fisierele obiect obtinute in urma compilarii sunt transformate intr-un fisier executabil, adica intr-un fisier care poate fi lansat in executie prin simpla scriere a numelui sau la prompt-ul sistemului de operare;

Numim mediu de programare un program care permite asistarea programatorului in toate fazele de elaborare a unui program, scris intr-un limbaj de programare (editare, depanare, compilare, executie). Mediul de programare Borland C++ poate fi lansat in executie prin tastarea comanzii bc la prompt-ul MSDOS.

In paragraful urmator vor fi prezentate elementele de baza ale limbajului C.

2. Prezentarea generala a limbajului C++

2.1 Alfabetul

Alfabetul limbajului este format din acele simboluri utilizate la reprezentarea entitatilor unui program, adica a unitatilor lexicale. Reamintim ca, prin unitati lexicale intelegem cele mai mici entitati cu valoare semantica (i.e au o semnificatie), prin combinarea carora rezulta constructiile sintactice ("propozitii si fraze").

Alfabetul limbajului C se compune din urmatoarele categorii de simboluri:

• Literele mari si mici ale alfabetului englez si caracterul de subliniere "_" (underscore)

• Cifrelele arabe: 0-9

• Semne de punctuatie: ; , ‘ "

• Alte caractere:

+, -, *, /

(, ), {, }, [, ], ,

~, ^, <, >, =, ?, !, #, &,

Literele si cifrele, precum si caracterul underscore, de multe ori asimilat in multimea literelor, sunt utilizate pentru construirea identificatorilor si cuvintelor cheie, dupa reguli ce vor fi descrise in paragrafele corespunzatoare. In limbajul C se face diferenta dintre literele mici si majusculele corespunzatoare, deci identificatorul "a" va fi diferit de identificatorul "A".

2.2 Identificatori

Identificatorul reprezinta nume pe care le atribuim variabilelor, constantelor, functiilor, tipurilor de date definite de utilizator. Un identificator este o secventa de litere, cifre si caracterul underscore, primul caracter trebuind sa fie litera sau

underscore. Folositi cu multa precautie identificatori care incep cu underscore, pentru a nu intra in conflict cu numele rutinelor sistem, a caror ortografiere nu se cunoaste (numele rutinelor sistem incep intotdeauna cu "_").

Regulile de formare a identificatorilor sunt aceleasi cu regulile din Pascal. Un identificator poate avea, teoretic, o lungime arbitrara, dar numai primele 31 de caractere sunt luate in considerare de compilator.

Identificatorii urmatori:

nume, Nume, NuME, NUMe

sunt diferiti, deoarece literele mici sunt considerate diferite de literele mari corespunzatoare.

2.3 Cuvinte rezervate (keywords)

Numele rezervate instructiunilor, tipurilor predefinite si sintaxei de definire a functiilor si tipurilor de date se numesc cuvinte cheie. Lista cuvintelor cheie ale limbajului C este:

auto break case char

const continue default do

double else enum extern

float for goto if

int long register return

short signed sizeof static

struct switch typedef union

unsigned void volatile while

Identificatorii definiti de utilizator nu trebuie sa coincida cu cuvintele rezervate. In limbajul C++ se mai adauga cateva cuvinte cheie, care vor fi descrise la momentul oportun (in capitolul rezervat programarii orientate obiect).

2.4 Comentarii

Comentariile sunt acele siruri de caractere utilizate la explicarea programelor sursa, delimitate prin caractere speciale care determina ignorarea lor de catre compilator.