Institutul Limbii Romane

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest seminar prezinta Institutul Limbii Romane.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 8 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Litere

Extras din document

1. Inroducere

Această lucrarea propune analiza unui fragment de text extras din volumul Cartea românească de învățătură. Analiza urmărește o coordonată lingvistică, în vederea evidențierii particularităților fonetice, morfologice, sintactice și lexicale raportate la încadrarea textului în varianta nordică. Cea de a doua coordonată vizează perspectiva istoriei limbii române literare, respectiv contextul apariției operei din care face parte fragmentul; elementele noi pentru evoluția limbii române scrise.

Cartea românească de învățătură ilustrează un exemplu emblematic al apariției textelor de drept civil în cultura românească din a doua jumătate al secolului al XVII-lea. Stilul căruia aparține acest text este stilul juridico-administrativ, care în a doua jumătate a secolului al XVII-lea până în primele decenii ale secoluli al XVIII-lea cunoaște o delimitare într-un mod mai precis. „Variantele literare se delimitează mai precis, îndeosebi cea moldoveană și cea munteană”.

Din punct de vedere istoric, a doua jumătate a secolului al XVII-lea este tranzitată de alte influențe, cum ar fi neogreaca, turca, însă, acestea permit afirmarea limbii naționale, nu au un efect atât de prunuțat, cum a avut slavona. Pe plan cultural, un fapt important îl constituie întemeierea în principatele române- respectiv, în Țara Românească și Moldova- a unor tipografii. Întemeierea a fost posibilă datorită unui sprijin extern, în speță Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, prin intermediul lui Matei Basarb pentru Țara Românească și Vasile Lupu, pentru Moldova. Una dintre principalele sarcini ale acestor tipografii a fost tipărirea cărților religioase, dar și pravile, (scrieri juridice), ambele contribuind la începuturile unificării limbii literare și la răspândirea ei. Limba română literară cunoaște un nou domeniu, al vieții juridice.

Pravilele sunt primele texte de lege românești tipărite, întrucât pănă la acea perioadă, în ceea ce privește norma juridică, țările românești se foloseau de cutume nescrie „obiceiul pământului” , care se trasmitea prin viu grai.

Între scrierile juridice și administrative, semnificative pentru acesată epocă, fragmentul de analizat este extras din lucrarea Cartea românească de învățătură de la previlele împărătești și de la alte giudețe, cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile voivodul și domnul Țării Moldovei din limba ielenească pre limba românească , cunoscută și sub numele de Pravila lui Vasile Lupu. Această pravilă cunoște lumina tiparului în anul 1646, fiind „primul codice românesc oficial de legi laice” Apariția sa este determinată de condițiile de viață socială, economică, de apariția elementelor orășenești, care au contribuit la o înflorire culturală pentru care era necesar o reglemetare în ceea ce privște sistemul de legi. Pravila lui Vasile Lupu a fost tradusă de Eustratie Logofătul, care în anul 1632 a tradus și Pravilă aleasă, scoasă și tocmită și dentru multe sînte scripturi cercată și găsită , care nu fost tipărită.

Pravila lui Vasile Lupu este prima pravilă oficială a Moldovei, scoasă în format fizic la tipografia Sfinții Trei Ierahi după cum este consemnat și în lucrarea originală: „Î(î) tiparul domensc, s-au tipărit în mănăstirea a trei svetitele în Iași, de la Hristos, 1646” . Referitor la izvoarele acesteia: „Cercetările au stabilit că lucrarea e o traducere după izvoare grecești și italiene, acestea din urmă (e vorba de opera lui Prosper Farinaccius, Praxis Theoricae criminalis, Veneția, 1607-1621), izvoare receptate prin intermediar bizantin. Monumentalul cod de legi Îndreptarea legii (Târgoviște, 1652) sau Pravila lui Matei Basarab, reia, în bună parte, tipăritura apărută la Iași. Firește adaptând limba originalului la normele literare muntenești” .În acest sens, o observație pe care o putem aduce în discuție relevă faptul că perioada cuprinsă între 1640 și 1670 ilustrează o diferențiere în ceea ce privește statornicia variantelor literare regionale, îndeosebi cea moldovenească de cea muntenească.

Manuscrisul original al acestei lucrări nu s-a păstrat. Pagina de gardă încadrează titlul într-un chenar deasupra căruia stau chipurile sfinților Gheorghe, Ion din Suceava, iar între ei Sfinții trei Ierarhi, Vasile, Grigore și Ioan. Tiparul cu litere chirilice, de culoarea roșu și negru dau un aspect îngrijit. Mai mult, modelul inițialelor, al frontspiciilor, precum și al finalelor au rămas aceleași ca și cele pe care le-a folosit Mitropolitul Varlaam al Moldovei: Cartea romînească de învățătură, apărută în 1643.

Din punct de vedere al conținutului, această pravilă punctează diferite aspecte corespunzătoare funcționării societății de la acea vreme. Structura pravilei curpinde mai multe capitole, însoțite de indicații esențiale privind subdivizarea capitolelor. Cuprinsul poartă denumirea de „Pravile împărătești alease den svitocul împăratului Iustiniian, pentru multe fealuri de giudeațe cu tot răspunsul lor, rînduite pre 252 de începături” .

Fisiere in arhiva (1):

  • Institutul Limbii Romane.docx

Bibliografie

- Cartea românească de învățătură, , Ediție critică, Ediția de Academiacianul Andrei Rădulescu(coord):Editura Acdemiei Republicii Populare Romî(â)ne.
- Chivu, Gh., 2000, Limba română de la primele texte până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Variantele stilistice, București, Univers Enciclopedic.
- Cvasnîi Cătănescu, Maria, 1996, Limba română: origini și dezvoltare, București, Humanitas.
- ILRL, 1997 - Ion Gheție (coord.), Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, Ion Gheție, Alexandra Roman Moraru, Mirela Teodorescu, București, Editura Academiei.
- Munteanu, Șt., V. D. Țâra, 1983, Istoria limbii române literare. Privire generală, București, Editura Didactică și Pedagogică.