Extras din seminar

Informații autor

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. A fost un romancier, dramaturg și academician român, membru titular al Academiei Române, dar și director al Teatrului Național. În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "întâia și ultima poezie". Fascinat de o tânără actriță dintr-o trupă ambulantă ungurească. La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista ”Luceafărul”, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea ”Codrea (Glasul inimii)”. În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele ”Ofilire”, ”Răfuială” și ”Nevasta”. Prozatorul debutează editorial în anul 1912, cu volumul de nuvele ''Frământări'', urmat de volumele de nuvele și de schițe, ''Golanii'', ''Mărturisire'' și de ''Răfuiala''. În 1919, apare volumul ''Calvarul'', pe care autorul îl prezintă, în prefață, drept "povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată". Un an mai târziu, Liviu Rebreanu publică prima sa capodoperă, romanul ''Ion'', iar în 1932 apare romanul ''Răscoala'' care a continuat problematica evidențiată în romanul din noiembrie 1920, acesta este ultima sa creație de mare prestigiu. Ulterior, scriitorul a mai publicat câteva volume, dar toate sunt considerate de critică a avea o valoare inegală. În 1943, a fost publicat ultimul volum antum al prozatorului, ''Amalgam''. Pe lângă toate acestea, Rebreanu a mai publicat și câteva piese de teatru fără valoare literară: ''Cadrilul'', ''Plicul'', ''Apostolii''. Postum, a fost publicat și un ''Jurnal'' al scriitorului.

Din întreaga operă a lui Liviu Rebreanu se remarcă deschiderea către modern. George Călinescu conchidea, în ''Istoria literaturii române de la origini până în prezent'': ''Liviu Rebreanu este un mare scriitor și pe drept cuvânt creatorul romanului românesc modern, cu mult asupra a ceea ce epoca lui produsese.''

Elemente de cunoaștere externe

Redactare

Proiectul apărut la 28 nov. 1930, la București se intitula: Iubirea cea mare sau Iubirea eternă - care va trata, își propunea autorul, „iubirea fatală - mai tare decât orice voință umană”. Mai precis, Rebreanu mărturisește că voia să reia „tema iubirii integrale, cea de la maturitate, iubirea ca un element de viață, nu ca un trecător divertisment de tinerețe, ca o boală de copilărie, ci ca un lucru primordial și tragic ” Acesta prezintă mediul citadin, realizat, însă, destul de deficitar. Subiectul romanului autorul îl purta în cap încă din 1931 (ca o carte a iubirii văzută ca o maladie distrugătoare). Autorul mai adaugă că Jar ar fi plecat de la o discuție cu o fată care i-a declarat că pe ea n-o interesează dragostea și că se consideră imună pentru ea.

Publicare

Între 22 ianuarie și 30 aprilie 1934, scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se va tipări până la finele anului la editura Adevărul , având pe urmă o serie numeroasă de reeditări în 1939, 1941, 1942 și 1944. Prima variantă a romanului Jar a fost scrisă într-un timp record de doar 15 zile (2 dec. 1931 - 28 ian. 1932) iar varianta a doua în 59 de zile (3 febr. - 1 mai 1934). Cu toate că s-a bucurat de succes la public, acesta nu a reușit să atragă atenția criticilor literari.

Locul ocupat de operă în perioadă

”Ciuleandra” și Jar, doua opere citadine fără strălucire.

Legături cu alte opere

Dintr-un interviu: „De vorbă cu Liviu Rebreanu cu prilejul apariției romanului Jar”, în (Reporter, II, nr. 22 din 16 mai 1934, p. 5.), aflăm după spusele scriitorului însuși că acest roman își are originile în vechile variante ale Răscoalei. În vara anului 1927, petrecându-și vacanța la Maieru, în perioada 1-31 august, Rebreanu încearcă o primă redactare a romanului Răscoala -150 de pagini abandonate și reluate. Un fragment inedit de aici intitulat Sindrofia din casa familiei Ionescu pare a fi punctul de plecare a viitorului roman. La petrecere, se adună un număr mare de persoane care vor fi triate pentru Răscoala. Ce rămâne , va fi folosit în romanul Jar, respectiv lumea mediocră, cu fete scoase la mezat, cu holtei bătrâni, ofițeri și funcționari aventuroși.