Extras din seminar

Lucrarea lui Stephen Ullmann adună laolaltă mai multe articole care tratează teme din domeniul semanticii. Aceste articole au caracter unitar, putând fi parcurse separat, pentru satisfacerea unei nevoi imediate de a accesa subiecte punctuale, organizate în această lucrare în șase capitole: Cap. I Câteva descoperiri recente în semantică, Cap. II Stilistică și semantică, Cap. III Stil și personalitate, Cap. IV Două abordări ale stilului, Cap. V Începuturile unui stil: Imaginea timpului și a memoriei în romanul „Jean Santeuil ” (Proust) și Cap. VI Scriitorul și instrumentele sale: ideile lui Proust despre limbă și stil în scrisorile sale către prieteni și critici. De asemenea, autorul garantează pentru coeziunea lucrării, cuprinzând aici articole revizuite și adaptate celor două discipline pe care le abordează – semnificație și stil, relațiile în care intră cele două domenii.

Grupate, capitolele pot determina trei puncte majore de interes ale lucrării: prima parte listează tendințele actuale în semantică (pp. 1-39), partea a doua abordează trei probleme ale stilisticii (pp. 40-92), iar partea a treia examinează, sub aspect practic, atitudinea și concepția lui Proust asupra limbajului și a stilisticii (pp. 93-175).

În prima parte a lucrării, autorul prezintă trei abordări majore în lingvistica modernă, pornind de la delimitări etimologice în care observă că prin word nu s-a reușit traducerea spiritului redat prin logos. Astfel, o primă perspectivă de definire a cuvântului aparține lui Leonard Bloomfield care oferă o definiție structuralistă termenului: „formă minimă liberă” – cel mai mic element lingvistic care funcționează ca enunț – opusă „formei fixe” (bound form): „Foc!”, „Da!”, „Sigur?” etc. Într-o altă abordare, Ullmann vorbește despre coeziunea internă a cuvântului – concept pe care el numește „uninterruptability” (n.trad. non-secvențialitate). Distinge, aici, între limbile analitice și cele sintetice, punând în oglindă enunțul tu faci în limba engleză și, respectiv, limba latină: you do vs. facitis. Cea din urmă abordare are în vedere mobilitatea pozițională (n.trad. topicalitatea) a formelor minime libere / fixe; exemplul este

menținut: You do. Do you? versus Facitis. Tis-faci? Adoptând o poziție critică față de aceste teorii cărora le identifică punctele slabe, Ullmann conchide că totuși aceste abordări reprezintă un pas înainte pentru semantică, în sensul că apare distincția cuvânt-formă vs. cuvânt întreg, distincție care a favorizat definirea conceptului de meaning – mai ambiguu și mai dificil de definit. Prin recursul la lucrarea lui Ogden și Richards, The meaning of meaning, Ullmann clasifică cele 23 de definiții în două tipologii care nu sunt contradictorii, ci duc la teoria chomskyiană a competenței și a performanței: definiții analitice și teoria operațională. Dintre acestea, Ullmann remarcă definiția dată de Wittgenstein în lucrarea sa Investigații filozofice: „semnificația unui cuvânt este utilizarea sa în limbă”.