Abordarea Interculturală

Relaţiile dintre organizaţii- firme, instituţii, state, organisme regionale etc.- presupun interferenţa şi interacţiunea unor culturi diferite. Astfel, de exemplu, o firmă este definită printr-un set de valori de bază (schimbare sau conservatorism, orientare spre producţie sau orientare spre piaţă, structură ierarhică sau strucutură funcţională etc.), care dau "profilul cultural" al acesteia. În relaţiile de afaceri, cultura firmei intră în contact cu culturile altor entităţi (clienţii, concurenţii), astfel încât activitatea de management se realizează într-un mediu caracterizat prin diversitate culturală.

Atunci cînd afacerile firmei se realizează la scară mondială, importanţa culturii pentru concepţia şi practica de management se evidenţiază pe mai multe planuri: global, când se au în vedere diferenţele culturale regionale (exemplu, Occident vs. Orient); internaţional, când se ţine seama de deosebirile între diferitele culturi naţionale (exemplu, management american vs. management japonez); corporaţional, când se analizează raportul dintre culturile firmelor care se confruntă pe piaţa mondială (exemplu, IBM vs. Toyota).

Studiul diferenţelor culturale în management pleacă de la definirea termenului de cultură şi stabilirea raporturilor dintre cultura naţională şi cultura de întreprindere.

2.1. Conceptul de cultură în management

Există, după unii autori peste 300 de definiţii ale termenului de cultură. Aproape 200 se pot întâlni în cărţile de antropologie. Iar în literatura de management şi marketing numărul acestor definiţii a crescut semnificativ în anii '90.

În mod obişnuit, noţiunea de cultură este definită prin raportare la cea de civilizaţie. Astfel, dacă prin civilizaţie se înţelege societatea în general, cu ansamblul său de fenomene specifice, (civilizaţie vs. cultură), cultura constituie totalitatea manifestărilor spirituale (intelectuale) din cadrul societăţii.

Anton Dimitriu, filosof şi logician aparţinând marii şcoli româneşti de gândire din partea interbelică, face distincţie între civilizaţie care "ar însemna ... viaţa civilis, viaţa în cetate" şi cultură care "ar însemna viaţa spirituală a omului sau oamenilor, indiferent de societate" [(8), p.177] . Pentru că, spune acelaşi autor, civilizaţia este totalitatea operelor materiale ale unei colectivităţi, iar cultura, totalitatea operelor spirituale. [Idem, p.115]

Prin civilizaţie se înţelege însă, în tradiţie iluministă, şi o societate avansată, implicând ideea de progres (civilizaţie vs. barbarie); este vorba, de exemplu, de progresul material şi ştiinţific care a dus în zilele noastre la "revoluţia microelectronică".

Totodată, cultura este definită şi ca un proces sau un nivel de formare spirituală a individului ("a cultiva spiritul", înţelesul care trimite la etimologia termenului). Cultura este "dezvoltarea anumitor facultăţi spirituale prin exerciţii intelectuale adecvate", ca şi "ansamblul cunoştinţelor astfel dobândite" (Dicţionarul Robert, 1992). S-a spus, de altfel: "cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învăţat" (Selma Lagerdörf).

Pe de altă parte, o civilizaţie reprezintă un tip particular de societate, respectiv "o societate umană cu propria ei organizare socială şi cultură care o fac distinctă de alte societăţi". Iar prin cultură înţelegem "ideile, obiceiurile şi artele produse de o anumită societate". (BBC English Dictionary, 1993). Acest sens, dezvoltat în antropologia socială, a fost adoptat şi în cercetările de management şi marketing. Cultura este, în acest înţeles, modul specific de existenţă spirituală şi de comportament social al unui grup, unei comunităţi sau societăţi. Cultura, spune reputatul istoric francez Fernand Braudel, înseamnă "realitatea religioasă...şi spirit, şi stil de viaţă, în toate sensurile termenului, şi literatură, artă, ideologie, conştientizare..." [(4), p.73]. Iar Margaret Mead, cunoscut antropolog, defineşte cultura drept "un ansamblu de comportamente învăţate, o sumă de convingeri, obiceiuri şi tradiţii, împărtăşite de un grup de oameni şi dobândite succesiv de către cei care intră în acea societate" [(19), p.33]

Geert Hofstede, promotor al abordării interculturale în management, distinge între un sens restrâns al noţiunii de cultură ("rafinament al minţii") şi un sens larg, corespunzând conceptului din antropologia culturală ("tipare de gândire, simţire şi acţiune) [(15), p.21]

Definiţiile din literatura de management reflectă diversitatea de modalităţi de tratare a conceptului de cultură.