Contextul istoric al proiectului

Activitatea a fost pentru prima dată analizată științific de Frederick Taylor (1856-1915), fiind primul care a realizat planificarea activității. Abia în anii ’50 metodele și tehnicile metodele și tehnicile de management au fost restrânse într-un singur sistem coerent, atunci când Departamentul de Apărare al Statelor Unite se concentra asupra dezvoltării proiectului Polaris. Tehnicile, care includeau și graficul lui Henry Gantt, creat pentru activitățile de logistică ale armatei, erau esențiale în coordonarea și programarea activităților unui grup de specialiști. În central acestui efort de concentrare exista o cameră de război în care erau prezentate graficele PERT (Program Evaluation Review Techniques)

Următoarele au fost industria de automobile și industria filmului, dar și organizațiile publice și private, toate au aplicat tehnicile managementului proiectului pentru crearea de rezultate unice. În aceeași perioadă, specialiștii în managementul proiectelor au implementat conceptual de ciclu de viață al proiectului, aplicat atunci când proiectul era realizat urmând metoda Work Breakdown Structures (WBSs) Noile tehnici ale managementului proiectului utilizează computer personale sau instrumente software sofisticate care contribuie la creșterea eficienței metodei de rezolvare a problemelor unui proiect

Consider utilă relatarea acestui scurt istoric al managementului proiectului, întrucât ne arată amploarea pe care au luat-o în ultimul timp tehnicile managementului proiectelor, datorită presiunilor puternice din partea competiției pentru a reduce ciclul de timp în realizarea produsului, ca și globalizarea piețelor și astfel, recunoașterea proiectelor ca legătură principală între obiectivele strategice ale organizației și scopurile realizate prin planurile de activități ale proiectelor.

În prezent managementul proiectelor reprezintă elemental esențial care contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri și permite organizațiilor concentrarea maximă asupra priorităților și performanțelor, depășirea problemelor care intervin în realizarea proiectului, mai multă flexibilitate în ceea ce privește adaptarea la factorii de schimbare sau realizarea performanțelor la nivel înalt.

Originea și semnificația cuvântului proiect a fost folosit pentru prima dată în jurul secolului al XVI-lea și provine din verbul latin projicere (= a arunca mai departe). Rădăcina cuvântului latin sugerează mișcare, traiectorie, o relație specifică în timp și spațiu. Procesul în sine implică un punct de plecare, folosit ca bază, din care cineva se îndreaptă către un scop anume. Din punct de vedere istoric, cuvântul și conceptual au fost utilizați pentru prima dată în arhitectură.

În literature de specialitate definițiile termenului de proiect sunt:

Proiectul se defineşte ca un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine definită, în cadrul unor organizaţii specializate. Proiectul se caracterizează ca o acţiune unică, specifică, compusă dintr-o succesiune logică de activităţi componente coordonate şi controlate, cu caracter inovaţional de natură diferită, realizat într-o manieră organizată metodic şi progresiv, având constrângeri de timp, resurse şi cost, destinat obţinerii cu succes de noi rezultate complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite

Proiectul este și o activitate (sau un număr de activităţi conexe) care se desfăşoară conform unui plan prestabilit în vederea realizării obiectivelor fixate în termenul determinat și întreprinderea planificată a unor acţiuni coordonate şi interrelaţionate, proiectate pentru obţinerea unor obiective specifice, în cadrul unor resurse financiare, umane şi de timp stabilite/alocate