Cultura Organizațională

I. Prezentarea temei de cercetare

În procesul transformarilor care au loc în societatea contemporana, un rol aparte îi revine culturii organizationale. Fiind un factor ce determina succesul activitatii organizatiei, cultura reprezinta un element esential, indispensabil pentru progresul social.

Termenul cultura provine din antropologie. El a fost utilizat pentru a reprezenta într-un, sens foarte larg, elementele fizice si spirituale pe care o anumita colectivitate umana le-a transmis de la o generatie la alta. În American Heritage Dictionary cultura este definita ca fiind totalitatea credintelor, valorilor, comportamentelor, institutiilor si alte rezultate ale gândirii si muncii umane, ce sunt transmise social în cadrul unei colectivitati. Webster.s New Collegiate Dictionary. defineste cultura organizationala ca fiind .un model de integrare a comportamentului uman ce include modalitati de gândire, limbaj, actiune cât si artefacturi, si care depinde de capacitatea umana cu privire la procesele de învatare si transmitere a cunostintelor catre generatiile urmatoare.

Domeniul de studiu al culturii organizationale are o istorie relativ recenta, termenul a început sa fie utilizat pe larg în anii `80 ai secolului al XX-lea. Interesul fata de cultura organizationala se explica prin faptul ca la etapa actuala comunitatea mondiala este marcata de asemenea procese de anvergura ca globalizarea economiei si informatizarea societatii, ceea ce a condus la aparitia unor noi forme si metode de organizare a activitatii umane. Ritmul schimbarilor tehnologice impun noi cerinte fata de practicile organizatiilor si oamenii care activeaza în cadrul lor. În aceste conditii, organizatia se centreaza mai mult pe cunostinte si comunicare, decât pe control si ierarhie administrativa.

Orice organizatie are o cultura proprie, care reflecta istoria ei, modul de abordare a problemelor, practicile de conducere a activitatilor, stilul managerial, atitudinea fata de risc, competitie, consumatori si, desigur, de salariati. Cultura organizationala poate fi definita doar plecând de la om, deoarece fondatorii si purtatorii culturii organizatiei sunt oamenii. Sistemul de simboluri, traditii, ritualuri, valori si norme de comportament împartasite de cea mai mare parte a personalului unei organizatii, modul de gândire si de actiune, care sta la baza activitatii organizationale, modalitatea de integrare interna si de adaptare la mediul extern constituie cultura organizationala.

E.Schein identifica trei niveluri de manifestare a culturii organizatiei:

1. Primul nivel include artefactele. Acesta este stratul exterior, reprezentat de simbolurile si produsele care se concretizeaza în lucruri observabile, cum ar fi arhitectura, designul, vestimentatia, tehnologiile, obiceiurile, ritualurile, miturile, istorioarele etc. Baza tehnico-materiala a organizatiei influenteaza si reflecta cultura sa.

2. Valorile si normele dominante adoptate si partajate de salariatii organizatiei. Acorduri, scopuri, regulamente, norme etice, care se dezvolta în cadrul echipelor de lucru si calauzesc politica unei organizatii fata de proprii angajati si clienti. Valorile influenteaza întelegerea referitoare la ceea ce este bun sau rau în cadrul organizatiei, ele fiind strâns legate de idealurile caracteristice unui grup uman. Normele reprezinta opinia grupului despre ceea ce este corect si incorect. Ele se pot concretiza din punct de vedere formal în legi, iar din punct de vedere informal- în control social.

3. Supozitiile de baza despre viata, existenta umana. Este nivelul cel mai profund, care reuneste credintele, convingerile salariatilor, conceptiile privind sensul si modalitatile de desfasurare a activitatilor în cadrul organizatiei. Desi gradul de abstractizare este înalt, ele au cea mai mare influenta asupra membrilor organizatiei.