Mangementul public - conținut și mod de abordare

- Strategies for the Public Sector,afirma ca reţelele sunt caracteristici fundamentale ale societăţilor moderne şi este sarcina cercetătorilor sociali de a explora potenţialul realizării politicii publice şi guvernării în reţele. Editorii definesc reţeaua de politici având în vedere relaţii relativ stabile între organizaţii guvernamentale diferite şi organizaţii semiprivate, în care au loc procese de luare a deciziei. Lucrarea este concepută în trei părţi. Prima parte prezintă reţelele de politici şi managementul reţelei; dinamica reţelei reprezintă subiectul celei de-a doua părţi, reluându-se şi amănunţindu-se în acelaşi timp noţiuni de management al reţelei, cu accente pe instrumente, implementarea proceselor în reţele etc. În partea a treia, care este cea dedicată concluziilor, sunt prezentate strategii pentru managementul reţelei.

Partea de introducere prezintă o perspectivă asupra managementului reţelelor de politici. Conform autorilor, „conceptul de ‘reţea de politici’ conectează politicile publice cu contextul lor strategic şi instituţionalizat: reţeaua publică, semipublică şi actorii privaţi care participă în acest câmp al politicilor publice”. Se urmăreşte participarea în reţea a tuturor actorilor care pot contribui într-un anume fel la realizarea politicilor (actori publici, actori privaţi, sectorul nonprofit). Editorii purced în cartea lor la o definire a diferenţei dintre guvernare şi management public. Conform acestora, guvernarea poate fi descrisă în general ca fiind ‘o influenţă directă asupra proceselor sociale’. Această definiţie acoperă toate mecanismele care sunt legate de politicile publice. În viziunea autorilor, aceasta înseamnă că formele de conducere în discuţie nu sunt restricţionate la forme de ghidare conştiente şi deliberate. Din acest punct de vedere, sunt implicate în

guvernare toate tipurile de actori sociali, chiar şi doar pentru simplul motiv că

guvernarea nu se realizează într-un cerc restrâns, ci implică o mulţime de actori

sociali. „Managementul public diferă de guvernare prin aceea că se concentrează pe acţiunile conştiente şi deliberate ale actorilor publici de a influenţa procesele sociale”. Se poate afirma că managementul public este guvernare, dar nu tot ce înseamnă guvernare este management public.

Patrick Dunleavy,definea managementul public ca centrul temelor daunatoare(fisurarea larga a birocratiei intr-o piesa mica,pentru inceput prin separarea cumparatorului de vanzator),competitia (in special firmele private si organizatiile voluntare concurand cu birocratia guvernamentala livrand servicii publice) si stimularea (indepartandu-o de increderea in misiunea anagajata si etica serviciilor publice printre personalul guvernamental si fata de sau spre banestile si economicile motivatii).Aceste idei au sters impactul aspura guvenarii in multe tari occidentale.Critici afrima ca managementul public a esuat in UK si in alte tari in care a fost aplicat,dar asta nu inseamna „moarte”.O reclamatie succesoare asupra managementului public este „era digitala a guvernarii” centrate pe temele reintegrarii responsabilitatilor in guvernamant,avand o tendinta globala (facand lucrurile intr-un mod jovial)si digitalismul (exporan capacitatile de transformare a IT-urilor moderne si a depozitelor digitale).Este o traditie minora ca influenta celui mai specific termen si anume managemetul public se refera la obisnuinta,rutina si tipicalele interese manageriale dar in contextul unei efectuari publice bune.Altii vad managementul public ca perspectiva de a conduce economic in operatiile guvernamentale.Aceasta viziune tarzie este adesea numita management public de avocati si poate fi vazuta ca o reforma a reformularii campului naturii profesionale versus academia moralul si caracteristicile disciplinare.

Analiza asupra continutului abordarilor.Administratia publica din România s-a vazut confruntata în ultimii ani cu schimbari semnificative în ceea ce priveste cadrul propriu de functionare, asteptarile din partea politicului si cetatenilor, atributii si responsabilitati. Includerea ei, cel putin declarativ, în procesul general de reforma a facut-o sa se confrunte cu un set de dileme familiare întregii societati românesti. Ideea de reforma, atât de frecvent vehiculata, este mult prea des legata de formulari generale, declaratii lipsite de continut, apelul la infrastructura si solutii formale; din nefericire procesele de conducere si organizare sunt prea putin considerate în ecuatia reformarii sistemului administrativ, vazut ca fiind dependent exclusiv de solutii juridice. Ignorarea necesitatii unei perspective strategice, lipsa unor preocupari consistente referitoare la pregatirea manageriala a responsabililor administrativi si-a pus si tinde sa îsi puna înca amprenta asupra unor institutii administrative prea putin bazate pe initiativa si flexibilitate. A spune ca reforma administrativa nu poate fi facuta doar prin elaborarea de legi si ordonante (de multe ori lipsite de altfel de coerenta si continuitate în timp), ci doar cu ajutorul si prin considerarea oamenilor ce lucreaza în acest domeniu poate parea de la sine înteles si pueril; observând însa realitatea ultimilor ani putem considera ca accentul pus pe sprijinirea acestor profesionisti pusi în fata unor responsabilitati tot mai crescute, cu mijloace tot mai putine si confruntati cu asteptari crescute din partea cetateanului a fost minim. De aceea, orice tip de demers capabil a-i asista în munca depusa poate fi util.