Teste grilă pentru examenul de licență 2006

1. H.Fayol a individualizat si definit în cadrul procesului de management urmatoarele functii:

a) previziunea, organizarea, comanda , coordonarea si controlul;

b) planificarea si luarea deciziilor, organizarea, motivarea, antrenarea si controlul;

c) previziunea, organizarea, antrenarea si control-evaluarea;

d) previziunea, staffing-ul, leading-ul, coordonarea si control-evaluarea.

2. Functiile managementului au un continut, forme de manifestare si intensitati de manifestare diferite în raport cu nivelul ierarhic la care se exercita în sensul ca:

a) sunt interdependente;

b) se amplifica odata cu cresterea nivelului ierarhic la care se exercita;

c) se reduc odata cu cresterea nivelului ierarhic la care se exercita ;

d) ramân constante nefiind dependente la nivelul ierarhic.

3. În desfasurarea practica a procesului de management functiile acestuia sunt:

a) independente;

b) succesive;

c) interdependente;

d) periodice.

4. Fiind strâns legata de functia de organizare, functia managementului denumita staffing este în raport cu aceasta:

a) identica;

b) mai restrânsa;

c) mai cuprinzatoare si mai tehnica;

d) mai cuprinzatoare si cu caracter preponderent subiectiv.

5. Dezvoltata la locul functiei de comanda functia managementului denumita leading accentueaza aspectele interpersonale prin:

a) motivare, delegare de autoritate, stil de management;

b) motivare, autoritate, modalitatile de abordare a oamenilor si comunicare;

c) antrenare, coordonare, motivare si control;

d) motivare, stil de management, modalitatile de abordare a oamenilor si comunicare.

6). Afirmatia „ functiile managementului, în ansamblul lor, sunt specifice managerilor diferentiindu-i practic de personalul de executie” este:

a) falsa;

b) adevarata.

7. În practica functiile managementului au aplicabilitate:

a) partiala functie de profilul, tipul de activitate, marimea si complexitatea organizatiei;

b) generala indiferent de profilul, tipul de activitate, marimea si complexitatea organizatiei;

c) ciclica functie de profilul, tipul de activitate, marimea si complexitatea organizatiei;

d) ocazionala functie de profilul, tipul de activitate, marimea si complexitatea organizatiei;

8. Problema stabilirii obiectivelor unei organizatii se solutioneaza:

a) prin rationamente logice tinând seama ,contextul si etapa de evolutie a acesteia;

b) prin extrapolare;

c) prin analiza seriilor dinamice;

d) prin simulare matematica.

9. Având în vedere ca obiectivele unei organizatii trebuie sa se concretizeze în indicatori masurabili pe perioade determinate de timp si nu doar sa enunte dorinte sau teluri social-economice, care din formularile de mai jos poate reprezenta un obiectiv:

a) cresterea profilului în viitor;

b) cresterea profilului cu 5% în trimestrul II fata de trimestrul I;

c) reinvestirea în perioada viitoare a profilului obtinut;

d) nici una dintre acestea.

10. Metodele utilizate frecvent pentru prognozarea volumului vânzarilor viitoare sunt:

a) cronometrarea, extrapolarea, fotografierea si analiza serilor dinamice;

b) extrapolarea, sondajele de piata, observarile instantanee si chestionarele;

c) extrapolarea, sondajelor de piata, analiza seriilor dinamice si modelele econometrice;

d) extrapolarea, cronometrarea, fotografierea si observarile instantanee.

11. Mijloacele utilizate pentru implementarea planurilor sunt:

a) autoritatea, centralizarea si delegarea de autoritate;

b) autoritatea, bugetarea si descentralizarea;

c) previziunea, organizarea si controlul;

d) autoritatea, persuasiunea si politica.

12. Se ajunge frecvent la conflicte între obiectivele unei firme deoarece:

a) grupurile implicate si interesate au asteptari si preferinte diferite si acestea trebuie sa se regaseasca în obiectivele previzionate;

b) obiectivele au prioritati diferite;

c) obiectivele au orizonturi de timp diferite;

d) obiectivele se cuantifica prin indicatori masurabili.

13.Procesul de organizare are urmatoarele doua componente principale:

a) organizarea procesuala si organizarea compartimentala;

b) organizarea muncii si organizarea locului de munca;

c) organizarea procesuala si organizarea lucrului;

d) organizarea compartimentala si organizarea activitatilor.

14. Structura organizationala formala a unei firme este dublata de o :

a) structura organizationala provizorie;

b) structura organizationala informala;

c) structura organizationala flexibila;

d) structura organizationala statica.

15. Procesul de organizare are drept punct de plecare:

a) cantitatile de munca;

b) posturile de munca;

c) obiectivele previzionate;

d) compartimentele.

16. Rezultatul final al procesului de organizare îl reprezinta

a) fisa (descrierea) postului;

b) organigrama;

c) regulamentul de organizare si functionare;

d) structura organizationala formala a firmei.

17. Procesul de organizare presupune în acelasi timp:

a) atât introducerea unor norme de munca cât si libertate de actiune;

b) atât introducerea unor limitari (constrângeri) personale cât si libertate de actiune;

c) atât introducerea unor limitari (constrângeri) personale cât si disciplinarea în sensul respectarii acestora;

d) atât libertate de actiune cât si disciplinare.

18. Concluzia ca „ prin organizare se construieste „ mecanismul” prin care fiecare angajat devine o „ rotita” a „ angrenajului” care duce organizatia spre obiectivele previzionate este:

a) falsa;

b) adevarata;