Marketing Turistic

Turismul  notiuni si definitii

Calatoriile si turismul reprezinta la ora actuala o piata globala, de dimensiuni uriase, unde se manifesta cererea consumatorilor pentru o imensa varietate de produse si servicii. Nu doar dimensiunile si ritmurile sale de crestere fac aceasta piata foarte atractiva, ci si potentialul sau de viitor, nici pe departe epuizat. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT), volumul fluxurilor turistice la nivel global va cunoaste o crestere de 27.6% în perioada 2004-2020, ajungând la circa 1.56 miliarde de turisti în anul 2020 (fata de 696 milioane în anul 2000).

Definirea turismului pentru scopurile acestei lucrari pleaca de la clasificarile de baza adoptate în 1963 si 1968 de Organizatia Mondiala a Turismului si utilizate în majoritatea statelor din lume. Aceste clasificari utilizeaza doua criterii: motivul sejurului si durata sejurului (sau voiajului).

Motivul sejurului este criteriul ce ne ajuta sa distingem grupurile de calatori care fac parte din categoria turistilor de cele care nu apartin acestei categorii.

- nu fac parte din categoria turistilor: muncitori straini, imigrantii, nomazii, refugiatii, pasagerii în tranzit precum si persoanele care presteaza o munca remunerata în zona avuta în vedere: diplomati, atasati militari, membrii ambasadelor sau consulatelor etc.

- fac parte din categoria turistilor persoanele care calatoresc în scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor si a prietenilor, afaceri, motive profesionale, tratamente medicale, pelerinaje s.a.m.d.

De asemenea, în categoria turistilor mai sunt inclusi membrii echipajelor mijloacelor de transport straine (avioane, nave) care apeleaza la serviciile de cazare si masa din locul unde se afla, precum si vizitatorii de scurta durata.

În anul 1963, OMT a propus clasificarea în sase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism, si anume:

- timp liber, odihna, vacante;

- vizitarea rudelor si prietenilor;

- afaceri, motive profesionale;

- tratament medical;

- pelerinaj si alte motive religioase;

- alte motive.

În 1968, OMT a propus o clasificare a turistilor în trei grupe, în urmatorul mod:

- turisti propriu-zisi, care calatoresc în timpul liber, de placere;

- turisti de afaceri, carora le sunt asimilati toti cei ce calatoresc din motive profesionale;

- alte categorii de turisti.

Durata sejurului este un criteriu cu ajutorul caruia putem identifica doua categorii de vizitatori:

- excursionisti (vizitatori care nu ramân peste noapte);

- turisti propriu-zisi, adica vizitatori care stau cel putin o noapte în locul vizitat.

Pentru ca o persoana sa fie considerata vizitator într-o tara, ea trebuie sa ramâna în respectiva tara pe o perioada de cel mult un an; în caz contrar, ea va fi considerata rezident.

În limbajul curent legat de turism se folosesc o serie de termeni precum: recreere, calatorie, vizita, excursie. Sa vedem care este întelesul fiecaruia dintre ele, în spiritul definitiilor propuse de OMT.

Recreerea cuprinde toate activitatile pe care o persoana le întreprinde pentru refacerea capacitatilor sale fizice si psihice. Un fapt foarte important de subliniat este acela ca recreerea nu presupune în mod necesar turismul. O persoana poate gasi modalitati de recreere la domiciliu sau în imediata apropiere a acestuia.

Calatoria presupune deplasarea unei persoane, pe jos sau cu un vehicul de transport, între doua locuri diferite. Sferele de cuprindere ale turismului si calatoriilor se suprapun în mare masura (nu fara motiv se vorbeste de industria turismului si calatoriilor). Exista anumite categorii de calatori care nu pot fi considerati turisti (de exemplu, navetistii), dar este vorba de categorii cu o pondere redusa în totalul calatorilor.

Principalele variabile care sunt utilizate pentru descrierea unei calatorii sunt:

- perioada (sezonul) în care are loc calatoria. Pentru a defini perioada, se folosesc de obicei cele patru trimestre ale anului. În cazul în care calatoria depaseste un trimestru, perioada este data, prin conventie, de trimestrul în care ea s-a sfârsit. Este uneori util sa distingem calatoriile din week-end de restul calatoriilor.

- durata calatoriei. Ca unitati de masura a duratei se folosesc atât zilele, cât si noptile, numarul de nopti fiind mai mic cu 1 decât numarul de zile.

- distanta calatoriei. O posibila clasificare a calatoriilor dupa distanta ar fi:

 25-49 mile (40-80 km)

 50-99 mile (81-160 km)

 100-499 mile (161-800 km)

 500-999 mile (801-1600 km)

 1000-1499 mile (1601-2400 km)

 1500 mile si peste (peste 2400 km).

- scopul calatoriei. Dupa cum vom vedea în capitolul 4, scopul calatoriei este unul din cele mai importante criterii de segmentare a pietelor turistice.

- modalitatea de transport (masina, autocar, tren, avion, ambarcatiune etc.).

- tipurile de cheltuieli efectuate pe parcursul calatoriei (transport, cazare, masa, taxe de vizitare, suveniruri, alte cheltuieli).

- tipul de cazare utilizat (hoteluri, moteluri, hanuri, camping, rulota, casa particulara, casa de vacanta etc.).