Reportaj - Arome de Botiza

Fat-Frumos ajunge la adevaruri supreme sau la iubiri fundamentale prin voiaje intiatice. Vizita mea in Botiza n-aduce, cu siguranta, deznodaminte atît de importante pentru omenire; si acestea îsi au însa, micul lor rol initiatic în ceea ce priveste cunoasterea unui alt univers, dincolo de limitele stramte ale gesturilor repetitive de fiecare zi.

Traim într-o lume în care suntem fascinati de marile creatii ale omenirii, de progresul uluitor al stiintei si de multe ori ignoram minunile care sunt în jurul nostru, cu care suntem atât de obisnuiti, incat uitam sa le admiram si sa ne bucuram de ele.

Tara Maramuresului...odinioara leagan de domni si cuib de tarani nobili, un teritoriu închis din toate laturile de dealuri mari si munti înalti, ca o cetate, având de poarta locul îngust lânga Hust, unde Tisa paraseste locul sau natal. Apele patrund acest teritoriu; râuri curg din toate marginile pâna la mijlocul tinutului, unde Tisa isi primeste afluentii. Toate aceste râuri se ramifica în vai si vâlcele încântatoare de o rara frumusete naturala, cum le are pamântul clasic al Elladei. Teritoriul Maramuresului îsi pastreaza marginile sale naturale, având ca paznici de nadejde Muntii.

Iata-ma-n Botiza. Am avut senzatia ca intru pe fagasul unui basm.

Pozitia comunei este pitoreasca; de jur-împrejur strajuiesc dealuri ce poarta numele celor care le-au stapânit în trecut (Lazu Bledii), sau au fost denumite dupa legende locale (Crucile lui Danila) sau dupa asezarea lor în hotar (Capu’ Dealului). Haina bogata a padurilor completeaza armonios un peisaj mirific. Mi se perinda prin fata ochilor livezi sau petece de pamant de unde nu de mult s-au adunat roade. Dupa denumirea celor doua pâraie, care brazdeaza teritoriul comunei, botizenii locuiesc fie pe Valea Sasului (saseni), fie pe Baita (baiteni).

Locuitorii tin la radacinile lor. Fiecare este cunoscut in functie de inaintasi. In incercarea mea de a ajunge la destinatie, am intrebat pe cineva daca bine ma duc spre casa Mariei Tomoiaga. “A cui??” vine, promt si consternat, parca, raspunsul. Resusesc sa dau cateva explicatii. Fata omului se lumineaza: “Asaaa...Apoi aia-i Maria lu’ Costin’, ne stim, cum sa nu ne stim, ca doara suntem ceva neamuri!“ . Multi nu stiu cine e Maria Mos, dar pe Maria lu’ Borsanu’ o stie toata lumea.

Tanti Maria, traieste de cand se stie in Botiza. Ma duce sa vad “borcuturile”(izvoare de apa carbogazoasa) si “slatina”(izvor de apa sarata). Sunt deosebite aceste „borcuturi” si „slatina”: se gasesc în fântâni facute dintr-o „borta de copac”, fântâni care sunt pe cale de disparitie. Ma duce apoi la Orghicioaie (Maria Mos). Au treaba. Sunt specialiste in facutul painii, al cozonacilor, prescurilor, placintelor… Stiu as faca si pasca, scoverze, colesa de parga, stolnici, colaci... Cu infinita rabdare, cu umor si o fina ironie, Orghicioaie (Maria lu’ Borsanu’) imi povesteste, pe rand, despre fiecare. E fermecatoare si cealalta tanti Maria.