Cuprins
- I. Consideratii teoretice Sisteme de ecuatii liniare
- II.Sisteme de ecuatii liniare
- 2.1 Metoda Gauss-Seidel
- 2.2 Metoda Gauss-Seidel- modificat
- 2.3 Metoda Gauss-Jordan
- III. Prezentarea implementarilor
- 3.1 Metoda Gauss-Seidel
- 3.2 Metoda Gauss-Seidel- modificat
- 3.3 Metoda Gauss-Jordan
- 3.4 Metode proprii de rezolvare a sistemelor de
- ecuatii liniare in Matlab
- IV. Exemplificari
- 4.1 Metoda Gauss-Seidel
- V. CONCLUZII
- VI.Bibliografie
Extras din seminar
I. CONSIDERATII TEORETICE
Consideram sistemul de ecuatii liniare Ax = b , unde
Definitia 1. Vectorul x = (x 1 ,..., x n)^t se numeste solutie de baza a sistemului Ax = b daca vectorii coloana ai matricei A corespunzatori componentelor nenule ale solutiei sunt liniar
independenti.
Definitia 2. O solutie de baza a sistemului Ax = b se numeste
nedegenerata daca are exact m componente nenule si degenerata
daca are mai putin de m componente nenule.
Metodele numerice care se folosesc astzi, fie cele clasice, fie cele noi, se utilizeaz
numai prin intermediul calculatorului. inând cont de complexitatea problemelor
utilizatorul trebuie s studieze cazurile în care trebuie s decid ce sistem de calcul va
fi adecvat pentru problema în cauz, dar în acelai timp i s „intuiasc” modul de
abordare a raionamentelor ce trebuie implementate pentru rezolvarea problemei.
Metodele numerice trebuie concepute astfel încât s fie eficiente i numeric stabile.
Eficiena se asigur prin elaborarea unor algoritmi care s implice un numr cât mai
mic de operaii aritmetice elementare.
Ituitiv vorbind, stabilitatea numeric a unui algoritm înseamn ca acesta este cât
mai puin sensibil la erorile de rotunjire sau la alte incertitudini numerice care pot
aparea în procesul de calcul.
Dac toate calculele se fac pe baza unor combinaii convexe, atunci toate rezultatele
intermediare i chiar rezultatul final vor fi în domeniul de mrime al datelor iniiale,
asigurând stabilitatea algoritmului.
Elaborarea unui algoritm numai pe baza unor combinaii convexe nu se poate
realiza în toate cazurile, dar aceast cerin constituie un principiu general ce trebuie
avut în vedere întotdeauna la implementarea metodelor numerice pe calculator.
II.PREZENTARE TEORETICA
2.1 Prezentare teoretica | Metoda Gauss-Seidel
Metoda Gauss-Seidel reprezinta o variant superioara a metodei Jacobi, caracterizata prin viteza de convergenta sportita si necesar de memorie redus.Ideea de baza a metodei Gauss-Seidel consta in utilizarea in procesul iterative Jacobi a celor mai recente component ale solutiei sistemului, pe masura determinarii lor, nu a celor de la iteratia anterioara.
Presupunand ca sistemul de ecuatii liniare A*b a fost pus sub forma redusa
x=S*x+t
relatiile de recurenta care stau la baza metodei Gauss-Seidel sunt:
unde , ca si in cazul metodei Jacobi elementele matricilor S si t au expresiile:
Dupa cum se poate remarca in calculul componentei a solutiei intervin componentele deja calculate la iteratia k, in locul componentelor corespunzatoare de la iteratia anterioara.
Si in acest caz se poate considera ca aproximatie initiala coloana termenilor liberi, adica,
o utilizare alternatica a metodei o constituie insa rafinarea unei aproximatii initiale a solutiei, rezultata eventual prin aplicarea altei metode de rezolvare.
Criteriul de convergenta in metoda Gauss-Seidel poate fi exprimat , ca si in metoda Jacobi, cerand ca eroarea relativa maxima a componentelor solutiei sa devina mai mica decat o toleranta precisa adica
Preview document
Conținut arhivă zip
- Matematici Asistate de Calculator.doc