Infectia urinara si sarcina

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest seminar prezinta Infectia urinara si sarcina.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 51 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Medicina

Extras din document

Diagnosticul de bacteriurie asimptomatică semnificativă se pune când cel puțin două prelevări de urină proaspăt eliminată, arată la cultura bacteriologică mai mult decât 100.000 colonii microbiene de aceeași specie pe ml. de urină. Un număr mai mic de colonii bacteriene reprezintă obișnuit (dar nu întotdeauna) contaminarea probei în cursul colectării.

Testele pozitive trebuiesc confirmate prin uroculturi, dar numărul acestora se reduce astfel foarte mult, în cadrul selectării grupei de risc.

Totuși la Parkland Memorial Hospital, selectarea grupei de risc se face prin „screening bacteriologic” al urinei la toate gravidele din primul trimestru (Prichard-MacDonald).

Tratamentul antimicrobian adecvat (pe bază de antibiogramă) al bacteriuriei asimptomatice, realizează prevenția acestor pielonefrite din cursul sarcinii.

Bacteriuria asimptomatică se localizează mai frecvent la nivelul căilor excretoare urinare inferioare (vezică), dar ea se poate asocia și cu o boală renală serioasă. Bacteriuria asimptomatică din cursul sarcinii are tendința de a recidiva și de a persista chiar și după naștere.

La toate gravidele, în primul trimestru de sarcină, se face testul Griess și la cele cu testul pozitiv se face examenul bacteriologic al urinii, pentru depistarea precoce a lacteriuriei asimptomatice. La gravidele cu lacteriurie asimptomatică confirmată se face tratament antimicrobian (pe bază de antibiogramă) cu medicamente permise în cursul sarcinii. Se realizează astfel prevenția pielonefritelor gravidice.

PIELO-URETRO-CISTITA ȘI PIELONEFRITELE

Definiție: Pielo-uretro-cistita este inflamația localizată la căile excretorii renale; când inflamația interesează și parenchinul renal, atunci este o pielonefrită.

Etiologie: Agentul patogen cel mai frecvent este colibacilul, apoi enterococul, mai rar stafilococul, proteus-ul etc.

Căile de propagare a infecției

1. Calea descedentă - corespunde sindromului enterorenal.

2. Calea ascedentă - în care focarul infecțios inițial este vezica. Prin refluxul vezico-ureteral (pus în evidența prin cistografie micțională retrogradă) infecția urcă în arborele uretro-pielic. Infecția urinară se localizează cel mai adesea în partea dreaptă.

Clinica (formă de gravitate medie)

a). Faza presupurativă (de debut) în care predomină tabloul clinic al infecției generale (corespunzător bacteriemiei): frison, febră, cefalee, tahicardice, semne digestive, anemie. Semnele urinare sunt discrete și este necesară căutarea punctelor dureroase lombare și uretrale. Există bacteriurie dar nu piurie.

b). Faza supurativă în care predomină semnele urinare.

1. Semne funcționale: durere lombară dreaptă, disurie, polakiurie etc.

2. Semnele fizice sunt mai ales pe dreapta. Palparea evidențiază punctele dureroase: punctul pielic și punctele uretrale - superior (paraombilical), mijlociu (supra și intraspinos) și inferior.

3. Urinile sunt tulburi la emisie; există poliurie.

Fisiere in arhiva (1):

  • Infectia urinara si sarcina.ppt