Toxinfecția alimentară cu salmonella

Incubaţie:

12-36 ore, cu limite între 4-48 ore.

Debut:

Brusc sau brutal cu stare de rău general, astenie, cefalee, ameţeli, greaţă, vărsături, colici abdominale. Starea generală se alterează rapid, tegumentele sunt reci, palide, deşi febra ajunge 39-40°C în câteva ore.

Perioada de stare:

Pot persista vărsăturile şi apar scaune diareice frecvente, abundente, apoase, galben-verzui sau verzi, cu aspect de ''piure de mazăre''. Febra creşte în continuare, bolnavii prezintă herpes labial, acuză mialgii. Pierderile lichidiene prin vărsături şi scaune determină instalarea sindromului acut de deshidratare, prăbuşire tensională (şoc infecţios) care se însoţeşte de oligurie. Şi în perioada de stare persistă şi chiar se accentuează sindromul neurologic cu cefalee, ameţeli, somnolenţă sau agitaţie, cu sau fără semne de iritaţie meningeană.

FEBRA TIFOIDĂ

1. DEFINIŢIE

Febra tifoidă este boală infecţioasă acută sistemică, determinată de Salmonella typhi, caracterizată prin febră continuă, stare tifică, splenomegalie şi tulburări digestive.

2.ETIOLOGIA

Salmonella typhi, familia Enterobacteriaceae, gen Salmonella

Rezistentă:

In gheaţ㠖 luni de zile, în ap㠖 2-3 luni, în materii fecale – 20-30 de zile, în lapte 35 de zile

Sensibilă la:

Cloramină1-2%, Bromocet, fenol, formol 5%o (distrusă în 30 minute până la 2h); în 5-7 minute sunt distruse la 1000C.

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afecţiunea evoluează sporadic, incidenţa la 100.000 locuitori, în anul 1998, fiind de 0,07 în România şi de 0 în vestul ţării (nici un caz din anul 1993).

Epidemiile când apar pot fi accidentale, explozive, hidrice şi alimentare sau lente, de contact. Grupele de vârstă cele mai afectate sunt 20-40 ani şi 7-10 ani, cu sezonalitate de vară-toamnă.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Fără tratament antibiotic, febra tifoidă evolueză timp de 4 săptămâni.

Incubaţia:

Este în medie 10-14 zile, cu limite de 7-21 zile.

Debut:

Durează 5-7 zile, se instalează insidios în majoritatea cazurilor, cu febra care creşte gradat spre 39°C, cefalee persistentă, astenie, ameţeli, dureri musculare, anorexie, creşterea treptată a splinei. Debutul poate fi atipic, monosindromic: pneumotifos, meningotifos, colotifos, nefrotifos etc.

Perioada de stare:

Durează 2 săptămâni, în care febra se menţine în platou, cu oscilaţii minime; bolnavii sunt apatici, adinamici, cu tulburări de senzoriu (stare tifică; tifos = ceaţă ), hipoacuzie, indiferenţă, delir, până la stare confuzională. Cefaleea este intensă, continuă, determină insomnie.

Erupţia lenticulară apare la 7-8 zile de la debut şi este reprezentată de macule congestive, roz, de mărimea unui bob de linte, situate mai ales, pe flancurile abdominale şi la baza toracelui. Maculele dispar fără urmă în 3-4 zile.

Manifestările digestive:

Anorexie, hiposecreţie salivară şi gastrică, uscăciunea mucoaselor, limbă uscată ''de papagal'', cu depozite saburale, central, dar cu vârfurile şi marginile roşii. Faringele este difuz congestionat, şi uneori prezintă ulceraţii ovalare, cenuşii, nedureroase (angina Duguet).

Durerile abdominale sunt difuze, mai pronunţate în fosa iliacă dreaptă unde la palpare se percep zgomote hidroaerice. Formele severe se însoţesc de meteorism şi constipaţie prin pareze intestinale Diareea apare doar în 1/3 din cazuri, scaunele sunt verzui.