Caracteristici de Calitate

Experienta mondiala si orientarea economiilor statelor spre globalizare demonstreaza cresterea în ritm alert a interesului pentru calitate astfel ca pentru societatea moderna ridicarea continua a calitatii produselor si serviciilor constituie conditia de baza a cresterii economice.

Progresul stiintei si tehnicii ca si generalizarea informatizarii nu numai la nivelul creatiei si productiei dar si la nivelul comercializarii si consumului ofera noi posibilitati si, în acelasi timp, cere perfectionarea continua atât a tehnologiilor si metodelor de productie cât si a celor de vânzare si distributie influentând hotarâtor însasi structura productiei orientând-o pe calitatea superioara a produselor si pe cresterea eficientei întregii activitati economice.

Calitatea superioara a instalatiilor complexe, a masinilor, utilajelor, materiilor prime, a tuturor mijloacelor de productie, contribuie în masura deosebita la cresterea eficientei investitiilor, ridicarea calitatii produselor, reducerea rebuturilor si a consumului de resurse materiale si energetice.

În acelasi timp, ridicarea calitatii produselor exprima gradul de valorificare superioara a resuselor materiale prin obtinerea în procesul de productie a noi valori de întrebuintare cu caracteristici superioare.

Calitatea produselor si serviciilor reprezinta un element esential pentru cresterea competitivitatii marfurilor pe toate pietele asigurând mentinerea si extinderea acestor piete cu atât mai mult cu cât, în perspectiva integrarii în Uniunea Europeana, tendinta pe pietele actuale este de a se trece de la concurenta exclusiva a preturilor la confruntarea pe criteriul calitatii produselor.

Sporirea responsabilitatii pentru calitatea produselor si serviciilor constituie în ultima instanta o problema de etica a calitatii, producatorul si consumatorul putând fi concomitent sau succesiv în ambele ipostaze, ceea ce implica raspunderi de ordin social. Sub incidenta acestor factori se poate afirma ca îmbunatatirea sistematica a calitatii produselor si serviciilor în scopul satisfacerii la nivel superior a cerintelor privind productia si consumul capata proportii si semnificatii deosebite situând conceptul de calitate la nivelul de atribut al civilizatiei moderne.

Înainte de a se realiza ca valori, marfurile destinate atât consumului populatiei cât si consumului în productie trebuie sa se verifice ca valori de întrebuintare, adica sa posede acele însusiri care sa le faca apte de a satisface anumite necesitati ale consumatorilor. Între valoarea de întrebuintare ca purtatoare a valorii marfurilor si calitatea acestora exista strânse legaturi, ambele referindu-se la proprietatile si la utilitatea produselor. Totusi, ele nu pot fi confundate, identificate în mod absolut. Astfel, în timp ce valoarea de întrebuintare exprima totalitatea proprietatilor ce confera unui produs capacitatea de a satisface anumite necesitati, calitatea arata în ce masura valoarea de întrebuintare a produsului respectiv satisface cerintele productiei sau ale consumului. Valoarea de întrebuintare individualizeaza marfurile dupa criterii ce decurg din diversitatea de cerinte ale consumatorilor, în timp ce calitatea diferentiaza produsele de acelasi tip în functie de numarul caracteristicilor utile pe care le poseda si de gradul în care acestea corespund domeniului de utilizare.

Asadar, calitatea se prezinta, în primul rând, ca masura a gradului în care valorile de întrebuintare satisfac diversele cerinte sau dorinte ale consumatorilor.

Ca urmare a sporirii continue a exigentelor ce privesc protejarea mediului si refacerea resurselor naturale, a respectarii si satisfacerii cerintelor de ordin social si psiho-senzoriale si a intensificarii presiunii concurentei în perspectiva integrarii în Uniunea Europeana si a globalizarii economice, conceptul calitatii totale este supus unui proces de dezvoltare prin includerea unor factori vizând mediile si cerintele amintite.

Astfel, satisfacerea la un nivel superior a cererii consumatorilor presupune nu numai ridicarea performantelor produselor la nivelul progresului tehnic si stiintific contemporan, ceea ce le confera valoare de întrebuintare, ci si includerea în conceptul de calitate a unor factori având menirea de a asigura:

- un grad superior de înobilare a resurselor materiale;

- reducerea consumurilor din resursele care aduc atingere mediului natural;

- înlocuirea resurselor deficitare cu altele mai putin epuizabile;

- înlocuirea tehnologiilor conventionale, consumatoare cu altele mai performante si neconventionale;

- înmultirea si dezvoltarea caracteristicilor psiho-senzoriale si sociale.

În aceasta perspectiva se desprinde caracterul dinamic al conceptului de calitate a produselor, continutul sau evoluând în pas cu necesitatile practice atât sub aspectul extensiv prin îmbunatatirea în timp a numarului de proprietati si caracteristici ale aceluiasi produs, cât si sub aspectul intensiv prin îmbunatatirea în substanta a caracteristicilor produsului.

Progresele rapide ale stiintei, tehnicii si ale însusi calitatii produselor, amplifica procesul uzurii morale facând ca un numar de produse de calitate buna dar care nu au fost perfectionate în pas cu progresul în domeniul respectiv sa devina necorespunzatoare si sa dispara de pe piata.

Notiunea de calitate trebuie sa îmbratiseze elementele esentiale ale produsului si sa sintetizeze multitudinea de caracteristici care, în raport de produs au ponderi si semnificatii distincte.

Legea calitatii produselor si serviciilor care impune respectarea unor cerinte grupeaza caracteristicile calitatii produselor în trei categorii:

1. Caracteristici functionale

a. Caracteristici tehnice – reprezinta atribute indispensabile ale calitatii produselor care exprima asa numita “calitate tehnica”, al carui caracter dinamic corespunde ritmului rapid ce se înregistreaza în tehnica contemporana. Ele vizeaza conceptia constructiva, parametrii functionali (precizia, largimea benzii etc.), tehnologia de executie, proprietati fizico-chimice sau biologice, randamentul, greutatea specifica etc.

b. Caracteristici economice – privesc performantele pe care le poate avea produsul prin antrenarea unor costuri de productie si de functionare profitabile atât pentru producator cât si pentru utilizator.