Extras din seminar
Un rol important în educația intelectuală îl are reușita școlară. Participarea cu succes la viața socială este condiționată de însușirea priceperilor și deprinderilor.
La intrarea în sistem elevii dispun de anumite informații, anumite priceperi și deprinderi, anumite motivații pentru a învăța, anumite trasături de personalitate. La ieșire, absolvenții dispun de un capital de informații îmbogățit, experiență mai bogată, capacități care să le permită fie continuarea studiilor, fie încadrarea într-o activitate socială, precum și de capacitatea de integrare socială.
Insuccesul școlar este o problemă extrem de importantă a învățământului, în general. Este o problemă care nu poate fi eliminată dar poate fi ameliorată prin luare de măsuri. Pentru a elabora și a aplica un plan de măsuri trebuie să se cunoască cauzele care au dus la insucces. Până la ameliorarea unui efect trebuie să se cunoască cauzele care au produs efectul. Ideal este să se prevină efectele. Pentru prevenirea insuccesului școlar este necesară fundamentarea unui plan de analiză a cauzelor și a metodelor de studiere a lor. În fundamentarea planului de analiză pornim de la ideea că neajunsurile în dezvoltarea anumitor componente interne și externe ale posiblităților reale de învățare a elevilor pot reprezenta cauze ale nereușitei.
Cauzalitatea este o legătură genetică între fenomen, numit cauză, care în prezența unor condiții determinate produce alt fenomen numit efect. Efectul rezultat dintr-o cauză nu rămâne indiferent față de acesta, ci exercită într-o acțiune inversă asupra ei. Același fenomen care într-o legătură este cauză, în altă legătură poate fi efect.
Vorbind despre cauze, nu trebuie să le confundăm cu condițiile în care se produc ele. De exemplu, activitatea de învățare a unui elev are loc în anumite condiții de viață, mai mult sau mai puțin favorabile, dar care nu sunt întotdeauna însoțite de insucces școlar. Fără a fi cauze, totuși, condițiile de viață contribuie la întărirea sau slăbirea acțiunii cauzelor, propulsând o cauză ca fiind dominantă.
Schimbarea condițiilor pot da naștere la alte cauze, la schimbare de fenomene. Înrăutățirea condițiilor de viață din familie duce la o influență negativă a acestora asupra învățării elevului, ducând la insucces. Nu condițiile de viață, reprezintă rolul de cauză în determinarea insuccesului ci influența negativă a familiei.
Cauzele insuccesului trebuie analizate din toate direcțiile, trebuie analizate atât cauzele externe cât și cele interne în raport cu elevul.
În elaborarea măsurilor de perfecționare a procesului instructiv - educativ trebuie eliminată acțiunea cauzei dominante în același timp cu asigurarea condițiilor favorabile pentru reușita activității de învățare.
Identificarea cauzei principale face posibilă înțelegerea corectă a originii unui fenomen și a poziționării lui printre altele.
Fenomenul insuccesului trebuie analizat din perspective multiple, atât din perspectiva pedagogiei cât și a psihologiei, fiziologiei, sociologiei. De asemenea este nevoie de o abordare dinamică, de examinare a cauzelor tipice ca aflându-se în continuă schimbare datorită circumstanțelor multiple.
Cauzele insuccesului pot fi clasificate drept cauze interne, în raport cu elevul, deci cauze legate de insuficiențe ale componentei interne a posibilităților reale de învățare sau ale legăturilor dintre acestea, precum și cauze externe în raport cu elevul, deci cauze legate de insuficințe ale condițiilor și influențelor din afară, mijlocite de elev.
Atunci când cauzele insuccesului se găsesc concomitent în insuficiențe ale componentelor interne și externe ale posibilităților de instruire cât și în cele ale raportului reciproc dintre aceste componente, putem vorbi de acțiunea unor cauze cu caracter complex.
La rândul lor, cauzele interne, externe și complexe pot fi împărțite în subgrupe.
Printre cauzele interne, în raport cu elevul, pot fi delimitate următoarele fenomene cauzale:
- lacune în dezvoltarea gândirii și a altor proprietăți ale intelectului copilului;
- lacune în cunoștințe, priceperi, deprinderi la diferite discipline de învățământ;
- nivelul scăzut de formare a unor priceperi și deprinderi generale de activitate școlară;
- insuficiențe în dezvoltarea fizică ce influențează capacitatea de învățare;
- atitudinea negativă față de activitatea de învățare;
- lipsuri în educația de bază a elevului.
Printre cauzele interne, în raport cu elevul, ale insuccesului școlar, se numără și dereglările în interacțiunile dintre anumite componente ale bazei interne a posibilităților de învățare precum și elementele care alcătuiesc fiecare componentă a acestei baze. De exemplu nepotrivirea dintre capacitatea demuncă a alevului și ritmul impus de activitate, sau discordanța dintre procesele de memorare a unui material și conștientizarea materialului, dezacordul față de lucrurile interesante în raport cu cele propuse.
Bibliografie
- I.K. BABANSKI - Optimizarea procesului de învățământ, EDP - 1978
- V. ȚÎRCOVNICU și V. POPEANGĂ - Pedagogie generală, EDP - 1970
- E. TRUȚA și S. MARDAR - Relația profesori - elevi: blocaje și deblocaje, Aramis - 2007
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cauzele insuccesului scolar.doc