Consiliere

EMINARUL I

Educaţia şi consilierea psihopedagogică;

Conţinutul şi specificul consilierii psihopedagogice

Consilierea educaţională sau psihopedagogică este un tip de consiliere care urmăreşte abilitarea persoanei (copil, tânăr, matur) pentru a-şi asigura funcţionarea optimă a propriei personalităţi.

A consilia = a sfătui, a îndruma, a oferi alternative, a ajuta pentru a lua decizii, a ghida, a orienta, a sprijini, a călăuzi etc.

Există mai multe tipuri de consiliere: psihologică, educaţională, familială, psihopedagogică, medicală, pastorală, spirituală etc.

- consilierea psihopedagogică sau educaţională reprezintă, în sens restrâns, asistenţă în învăţarea de către individ a unor strategii de rezolvare a problemelor sale educaţionale;

- consilierea psihologică se rezumă la ajutor în conştientizarea şi depăşirea unor probleme psihice;

- psihoterapia se adresează persoanelor cu grave devieri de comportament, persoanelor care sunt dincolo de normalitate în vederea asigurării unor intervenţii ameliorative şi recuperatorii.

Caracteristici ale consilierii psihopedagogice:

- se adresează persoanelor aflate în diverse stadii ale formării personalităţii;

- are ca beneficiari persoane aflate în ipostaza de elev, care parcurg experienţe de învăţare;

- are la bază un model psihoeducaţional al formării şi dezvoltării personalităţii;

- presupune sprijin şi îndrumare pentru învăţarea unor deprinderi, abilităţi şi competenţe prin care persoana să facă faţă cu succes activităţilor vieţii;

- are ca scop promovarea unor schimbări evolutive voluntare în atitudinile şi comportamentul oamenilor, în direcţia asumării, de fiecare persoană, a unui mod de viaţă dezirabil social;

- are un rol preventiv şi de dezvoltare, ea îndrumă şi sprijină persoana pentru a învăţa să prevină eventualele situaţii de criză, în care s-ar putea afla la un moment dat;

- sarcina consilierului nu este aceea ce a instrui, ci, mai degrabă, de a sprijini oamenii să se ajute singuri pentru a-şi rezolva problemele şi a-şi asigura dezvoltarea personalităţii.

Specificul consilierii psihopedagogice.

Consilierea psihopedagogică are două dimensiuni esenţiale:

a) dimensiunea psihologică - se referă la sprijinul, ajutorul şi îndrumarea acordate oamenilor pentru funcţionarea adaptativ – integrativă a personalităţii;

b) dimensiunea pedagogică/educaţională – ce vizează provocarea unor schimbări voluntare în cogniţiile, atitudinile şi comportamentele oamenilor prin antrenarea lor în activităţi emoţional – formative.

Scopuri:

1) fundamentale – se bazează pe sprijinirea clientului pentru a învăţa:

- să se accepte aşa cum este;

- să creadă în posibilitatea schimbării sale evolutive;

- să abordeze cu luciditate problemele emoţionale;

- să-şi modifice atitudinile şi comportamentele dezadaptative;

- să ia decizii şi să îşi rezume responsabilităţi;

- să adopte un mod şi un stil de viaţă sănătos etc.

2) formulate de consilier - sunt obiective ale acestuia, ce vizează sprijinul şi ajutorul în următoarele direcţii:

- realizarea autocunoaşterii şi dezvoltarea stimei de sine;

- formarea unor abilităţi de relaţionare socială;

- dezvoltarea unor comportamente adecvate;

- însuşirea unor tehnici de învăţare eficientă;

- dezvoltarea capacităţii de perfecţionare a carierei etc.

3) ale clientului - sunt scopuri formulate de către client, înainte sau chiar în timpul procesului de consiliere, sunt variate în funcţie de fiecare client în parte şi pentru îndeplinirea lor, clientul solicită sprijinul consilierului;

4) ale părinţilor (sunt valabile doar în cazul clienţilor - copii) părinţii solicită adesea, ajutorul consilierului pentru schimbarea anumitor atitudini sau comportamente ale copiilor lor. Oricum chiar daca copii nu au probleme deosebite majoritatea părinţilor doresc, de la copii lor, rezultate cât mai bune, comportamente cât mai civilizate, aderarea la o carieră de succes etc.

Relaţia de consiliere psihopedagogică (relaţia consilier - client);

*Cazul: „Clientul tăcut”

Activităţile de consiliere presupun relaţionare specifică: consilier – client. Clientul poate fi o persoană sau un grup de persoane care are nevoie de sprijin, ajutor, îndrumare pentru a-şi valorifica disponibilităţile, a învăţa noi modalităţi de a se adapta la solicitările celor din jur, pentru a obţine un confort psihologic optim.