Extras din seminar
Metode expozitive. Metode de comunicare scrisa. Metode active.
Metode expozitive sunt: povestirea, descrierea, explicatia, prelegerea, expunerea, cursul magistral, conferinta; fiecare cu limbajul adecvat unor situatii scolare.
Caracteristicile metodelor expozitive:
- permit transmiterea ordonata a informatiei;
- mod realist de abordare a realitatii (expunerea);
- se pot forma stiluri elevate de gândire;
- sunt metode foarte flexibile;
- dau profesorului spontaneitate si putere de adaptare la specificul temei si la nivelul intelectual al ascultatorilor.
Dezavantajele metodei expozitive:
-cunostintele elaborate de-a gata, spuse autoritar de profesor;
-acceptarea ca adevaruri a celor spuse de profesor;
-comunicarea “ex catedra” face apel la receptivitatea auditoriului fara ca ei sa participe activ la elaborarea noilor achizitii, fara spirit critic;
-mentinerea auditoriului în stare de pasivitate risca sa atraga oboseala, lipsa de atentie, scaderea randamentului;
-asemenea metode duc la un formalism în învatare.
Observatie exista si posibilitati de optimizare prin:
-ridicarea nivelului stiintific al comunicarii verbale;
-utilizarea de noi variante ale expunerii, conferinte, dezbateri, instructajul de fundamentare, schitarea planului expunerii, “prinderea” pulsului auditoriului.
a) Explicatia - clarificarea unei idei, notiuni, legi, fiind o legatura cauzala între obiecte si fenomene realizata de profesor, cu scopul clarificarii la elevi a cunostintelor noi.
b) Povestirea - predare prin naratiune si este pe linia înclinatiei firesti a copilului de a fi tentat de miraculos, de povesti, de fabulatie.
c) Descrierea - este utilizata de profesor pentru a înfatisa aspecte ale realitatii înconjuratoare, trasaturile unor personaje si prezinta cadrul unde se desfasoara o actiune cu accent pe relatii, forme.
Inconvenient: descrierea presupune un inconvenient, deoarece ea presupune o observare dirijata si interpretata pe baza unei scheme de activitate dinainte stabilita.
d) Prelegerea scolara, este utilizata preponderent în liceu, este o înlantuire logica de rationamente prin care profesorul comunica in continut informational nou sau mai putin cunoscut.
e) Cursul magistral este utilizat în învatamântul superior, fiind destinat comunicarii rezultatelor dintr-un anumit domeniu, prin intermediul sau se comunica problemele ramase nerezolvate, ideile controversate.
f) Prelegerea-dezbatere. Prelegerea se combina cu alte metode:
dezbaterea de unde si prelegerea – dezbatere, conferinta–dezbatere. Premergator dezbaterii 25 – 30 min., profesorul expune teze principale, opinii, puncte de vedere, care constituie o lege pentru desfasurarea dezbaterii;
g) Expunerea cu exponent este tot o expunere dar se remarca prezenta celui de-al doilea cadru didactic care vine cu întrebari, observatii etc. Vorbitorul poate fi asaltat cu întrebari, ascultatorii fiind pregatiti în acest scop.
2. Metode de comunicare scrisa presupune munca, studiul manualului, a cartii. Elevii trebui învatati sa utilizeze manualul, deci trebuie familiarizati elevii cu:
- lectura rapida;
- lectura lenta;
- lectura critica;
- lectura problematizata;
- lectura exploratorie.
3. Metode active
a. Problematizarea
-vizeaza dezvoltarea gândirii independente productive;
-dezvolta schemele gândirii divergente, antreneaza aptitudinile creatoare, asigurând motivarea intrinseca a învatarii;
-problema sau situatia-problema reprezinta o interactiune cognitiva între subiect-obiect.
Interactiunea are urmatoarele proprietati:
-exista anumite lacune în cunostintele elevului;
-declanseaza trebuinta de cunoastere;
-incertitudine, necunoscut.
-profesorul trebuie sa creeze situatii problema, preluate, structurate în raport cu tematica obiectului de studiu; elevului i se cere efectuarea unei analize a situatiei problema;
-tema propusa trebuie sa trezeasca surpriza, mirarea, uimirea ;
-elevul parcurge urmatoarele momente:
-perceperea problemei si a primilor indici orientativi pentru rezolvare (profesorul descrie situatia problema);
-studierea datelor problemei;
-cautarea solutiilor posibile la problema pusa;
-obtinerea rezultatului final si evaluarea lui.
b. Abordarea euristica
Euristica reprezinta o idee directoare, principiu director în toata metodologia didactica (M. Ionescu).
În strategia euristica, conceptele fac obiectul procesului de predare-învatare, conceptele determina selectia obiectelor si evenimentelor discutate. Problema rezulta din raporturile particulare în care se afla diferite concepte.
Abordarea euristica presupune:
-momente de incertitudine, cautari, tatonari;
-selectie a posibilitatilor;
-alegerea celor mai optime cai;
-angajarea elevului într-o sarcina de cunoastere pentru care a
Preview document
Conținut arhivă zip
- Descrierea unor Metode Didactice.doc