Lucrare simpozion - Școala și viața 2017

Basmul este la fel ca mitul, parabola sau fabula, lărgește și dă profunzime interiorului ascultătorului făcându-l să se gândească și totodată să alunece într-un loc de unde lucrurile pot fi văzute, reinterpretate altfel. Gândirea logică, emoțiile stresante sunt ocolite, iar extinderea, reinterpretarea desființează momentul static în care este blocat inițial individul, fie el copil, adolescent sau adult, confruntat cu problema căreia simte că nu-i poate face față (de exemplu, teama, sentimentul de vinovăție, nesiguranța de sine, inadaptatarea, teama de schimbare etc.).

Basmul suspendă acestă stare, acționând neexplicit prin intermediul metaforei, adică emoțional, găsind o deschidere spre ieșirea din impas, situații imposibile.Transformă în posibilitate, ceea ce înseamnă tot o schimbare de sens, pentru că starea este pusă într-o nouă lumină, este privită din alt unghi. Basmul seamană uneori cu o lecție indirectă, emoțională, de viață, care sparge tiparul vechi de comportament. Spre sfârșitul poveștii basmul vine cu un mesaj, care are rol terapeutic de cele mai multe ori, care îndulcește afectiv situații normale, dar amare de viață (de exemplu, situații de teamă, neliniște, tendința de a abandona, sentimentul de a fi epuizat, eșecurile dezamăgitoare, rivalitatea, desconsiderarea, disprețul, respingerea, o imagine de sine scăzută, o traumă, dorința de schimbare a cuiva al cărui comportament deranjează ș.a.m.d.). Mesajul terapeutic permite ascultătorului să se identifice cu calitățile unui personaj mai eficient sau să descopere rezolvări ale unor situații care aparent erau fără scăpare sau rezolvare, insurmontabile, dar care până la urmă au happy end..

Cum poate un basm terapeutic să poată fi folosit în școală, la orele noastre? Foarte simplu: orice profesor sau diriginte poate include în orele pe care le predă sau la orele de consiliere, momente în care să transforme anumite situații reale povestite sau scrise de elevi în basm, rânduri așternute pe hârtie. Doar împreună pot găsi mesajul, care trebuie direcționat și descoperit astfel încât să atingă miezul problemei, să schimbe ceva din situație sau să indice un drum, o cale ce poate folosită la timpul potrivit, în manieră obișnuită.

Astfel, basmul cu mesaj terapeutic vizează subconștientul pentru a facilita modificarea comportamentului subiectului. Așadar, basmul obișnuit este o istorisire, o narațiune în care ființe sau obiecte înzestrate cu puteri supranaturale, simbolizând binele și răul, luptă pentru, sau împotriva fericirii unor personaje iar cel cu mesaj vindecător, terapeutic, este special conceput ca să conțină o idee mascată, exprimată indirect, și menită să sugerează o schimbare de atitudine sau de comportament.

Ca diriginte al unei clase de boboci, a IX-a, m-am confruntat cu câteva situații deosebite, în care doi-trei elevi aveau stimă de sine scăzută, nu se puteau adapta noului colectiv de elevi și absentau foarte mult. Cum am manageriat această situație? Ce soluție am găsit?

În echipă cu psihologul școlar am propus câteva ore de consiliere în care am folosit ca temă influența basmului în viața tinerilor, copiilor și a părinților. La început reticenți, copii au acceptat să participe la joc și în joacă ne-am transformat în scriitori. Provocarea aruncată fiind acceptată a adus o surpriză de proporții pentru diriginte, când, povestind despre basmele, filmele copilăriei mele versus basmele copilăriei elevilor mei am constatat că există un gol care trebuie umplut cu material de bună calitate, cu substanță care să îi facă pe copii să gândească, să ajungă la un mesaj care trebuie privit ca o joacă, dar să ofere oportunitatea de a se exprima în mod liber și în ritmul lor propriu, fără teamă, dar și cu asigurarea că vor fi ințeleși și acceptați.

Basmul cu mesaj terapeutic poate fi un mijloc de rezolvare terapeutică, dar pentru ca acesta să devină totuși un punct central al efortului de vindecare, este absolut necesar să fie folosit la timpul potrivit și în varianta potrivită. Poveștile sunt instrumente ce reprezintă o nouă abordare care vizează fantezia și intuiția și reactivează potențialul individual. Din poveștile altora, copiii pot să înțeleagă, să învețe cum au rezolvat alții probleme asemănătoare și să-și clarifice valorile. Și după introducerea teoretică realizată am întrebat pe copii dacă au vizionat filmulețul Intors pe dos (Inside out), o producție Pixar din 2015, al cărui personaj principal este Riley, o fetiță care are o poveste foarte interesantă și prieteni și mai interesanți. Pe baza discuției cu elevii pe marginea acestui film am încercat să vedem dacă aceștia cunosc persoane aflate în situații similare în viața reală. Am creat un basm pe baza informațiilor aflate de la copii; basmul l-am construit pas cu pas, am creionat povestea fără ca aceștia să știe că unul sau doi dintre colegii lor trăiau exact aceiași situație.

„XENIA ȘI PRIETENELE IMAGINARE”

A fost odată ca niciodată Așa începe povestea mea despre o fetiță de 14 ani, pe nume Xenia. Este o fată blonduță, sveltă, năltuță cu ochi albaștrii precum cicoarea, care locuia într-un orășel liniștit de munte. În fiecare zi, fetița pleca de acasă spre școală însoțită de privirile atente și cu multă dragoste ale mamei și tatălui.

Aceștia aveau slujbe frumoase în orășelul cu aer înmiresmat de brazi. Xeniei îi plăcea școala, să învețe, să practice sport; era o bună handbalistă și participa alături de cea mai bună colegă și prietenă a ei, Vera, la competiții sportive școlare. Visul Xeniei era să ajungă la competiții tot mai importante, să fie din ce în ce mai bună, să ajungă un nume în echipa de handbal. Avea și doi prieteni imaginari, din copilărie, de al căror sprijin se bucura tot timpul: Gessia și Gessiuța. Prima era bucuria iar cea de- a doua era tristețea.