Comportamentul agresiv în adolescență - un predictor al problemelor personale, familiale și de adaptare la școală

Scopul acestui studiu a fost de a determina măsura în care comportamentul agresiv față de semeni prezice o mai mare inadaptare personală, școlară și familială la adolescenții agresivi de ambele sexe.

Literatura științifică anterioară privind relația dintre comportamentul agresiv față de colegii de la școală și variabilele de adaptare personală, școlară și familială a arătat frecvent legătura strânsă dintre acești factori în populația adolescentă (Estevez, Emler, Cava și Ingles, 2014).

Printre factorii de risc identificați la adolescenți ca potențiali precursori pentru dezvoltarea comportamentelor agresive față de semeni se numără, la nivel individual: stima de sine scăzută, satisfacția scăzută cu viața, sentimente de singurătate, suferință psihologică; la nivelul școlii: angajament academic scăzut, atitudini negative față de studii, școală și personalul didactic și relații sociale negative la școală cu colegii de clasă și profesorii; și la nivel de familie: comunicarea negativă între părinți și frații adolescentului, prezența unor conflicte intense frecvente în familie și lipsa coeziunii afective între membrii familiei.

Prezentul studiu își propune să contribuie la cunoașterea științifică asupra acestei probleme: comportamentul agresiv are consecințe asupra stimei de sine a agresorului, atitudinii față de studii, relației cu colegii de clasă, gradului de comunicare în familie și coeziunii afective cu părinții?

În ceea ce privește relațiile de familie, în studiile anterioare s-a confirmat prezența elementelor negative în funcționarea sistemului familial cu adolescenții agresivi, inclusiv conflicte familiale frecvente și lipsa unui sentiment de unire afectivă între membri (Cerezo, Sanchez, Ruiz și Arense, 2015). De asemenea, comunicarea în aceste familii este de obicei indirectă și extrem de incriminantă (Leon-del-Barco, Felipe-Castano, Polo-del-Rio și Fajardo-Bullon, 2015).

Obiectivul prezentului studiu a fost acela de a analiza probabilitatea asociată de a arăta diferite probleme de adaptare la nivel individual, școlar și familial, la adolescenții agresori de ambele sexe.

Metodă: Eșantionul a fost format din 1510 adolescenți spanioli cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani, care au completat anonim și voluntar chestionare de auto-raportare.

Participanții: La studiu au participat 1510 adolescenți (52% băieți) înscriși în nouă școli din Învățământul Gimnazial Obligatoriu, în clasele I-IV. Vârstele participanților au variat între 12 și 17 ani (M = 13,4, SD = 1,25). Pentru selectarea eșantionului a fost utilizată eșantionarea aleatorie în cluster în zonele geografice din Valencia și Andaluzia. Unitățile primare de eșantionare au fost zonele geografice urbane și rurale ale celor două comunități (reprezentând 68% și, respectiv, 32%).