Extras din seminar
Ticurile sunt definite ca fiind mişcări sau vocalizări (sunete) bruşte, rapide, recurente (repetate), neritmice, ce au o componenta involuntara cat si una voluntara (pot fi reproduse inconstient sau pot fi controlate) şi care reproduc un act motor sau vocal normal.
Acestea, se pot controla uneori, dar efortul este similar cu retinerea unui stranut, care, la un moment dat, tot trebuie eliberat.
Ticurile au o evolutie inegala, capricioasa: pot fi accentuate in cazul unei emotii puternice, in perioade tensionate si mai pot fi inrautatite de conditii de stres, de oboseala, de starea de excitare, sau atunci cand ticul a fost observat de cei din jur.
Ele scad in intensitate atunci cand persoana se relaxeaza si, de asemenea sunt mai putin frecvente atunci cand acea persoana este concentrata asupra unei anumite activitati.
In timpul somnului, ticurile dispar complet.
Conform opiniei specialistilor, exista trei tipuri de ticuri. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului (clipitul, sucirea capului, scuturatul piciorului când se şede, ridicatul umerilor, rosul unghiilor, etc. ), altele sunt verbale, manifestandu-se prin sunete sau cuvinte, iar ultima categorie include ticurile complexe, care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii.
Conținut arhivă zip
- Comunicare si Limbaj - Ticurile Verbale.ppt
Alții au mai descărcat și
1. Evaluarea este o componenta esentiala a procesului instructiv/educativ, a triadei predare-invatare-evaluare, avand ca scop cunoasterea efectelor...
OBSERVATIA O cercetare concreta îsi are originea – de regula- într-un proces de observatie. Dupa cum spune Piaget într-un interviu: “Pleci de la...
Metodele psihologiei. Cunoasterea psihologica se realizeaza prin utilizarea unui larg repertoriu de metode si procedee. Dupa pozitia pe care o au...
Conceptul de deficienta mintala; teorii privind natura deficientei mintale În societatea contemporana preocuparea pentru individul deficient...
Temperamentul este un ansamblu de elemente biologice care, impreuna cu factorii psihologici, constituie personalitatea; este latura energetica si...
In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui „portret” psihic global...
Diferite forme de primate au evoluat în urmîtoarele epoci. Majoritatea erau mici si traiau în copaci. Dupa si mai multe epoci, o anumita specie, de...
Te-ar putea interesa și
Capitolul 1 : Conceptul de „comunicare’’ Secţiunea 1: Definirea noţiunii de comunicare: Complexitatea procesului de comunicare rezultă din...
Introducere Societatea contemporană este caracterizată de două tendinţe contradictorii, pe deoparte mediul social protejează individul, iar pe de...
I Relaţiile publice concept rol şi istorie 1.1 Delimitări conceptuale Practica relaţiilor publice este arta şi ştiinţa socială a analizării unor...
Tema 1 Capitolul I. Stabilirea temei de cercetare I.1Tema cercetării de față o reprezintă comunicarea în administrația publică. Comunicarea este...
CAPITOLUL I NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND COMUNICAREA 1.1 Conceptul de comunicare Comunicarea e prezentă peste tot in jurul nostru. Similar oricărui...
Comunicare.Forme ale comunicarii umane Comunicare didactica.feed-back Introducere «Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman »...
Pentru a-l pregăti publicul psihologic şi a stîrni interesul ce urmează a fi acordat discursului, a fost propusă o expresie spusă de Mark Twain:...
INTRODUCERE Toate definitiile date comunicarii umane, indiferent de scolile de gandire carora le apartin sau de orientarile in care se inscriu, au...