Psihologie

1) Cum se definesc senzatiile?

Senzatiile sunt procesele psihice cele mai simple prin care omul primeste informatii din realitatea înconjuratoare sau despre propriul sau organism. Sunt procesele prin care se reflecta la nivelul creierului însusirile concrete, simple ale obiectelor si fenomenelor, însusiri izolate, luate separat, numai in prezent, adica in momentul actiunii lor asupra organelor noastre de simt.

Cea mai simpla si totodata prima forma de comunicare informationala cu lumea externa o constituie receptia senzoriala. Primul produs psihic al receptiei senzoriale este senzatia.

Senzatiile sunt importante pentru existenta si activitatea umana deoarece:

- informeaza despre variatiile care se produc in circumstantele mediului înconjurator, cu conditia ca aceste variatii sa fie importante.

- senzatiile asigura adaptarea organismului la variatiile mediului înconjurator, ne semnalizeaza dezechilibrele interioare.

- senzatiile orienteaza si controleaza benefic, conduitele actuale ale individului. Cu ajutorul lor, selectam din mediul extern sau intern acele informatii ce sunt in acord cu necesitatile noastre actuale

2)Care este mecanismul neurofunctional care permite producerea senzatiilor?

Pentru a exista senzatii, trebuie sa existe stimuli (excitanti), obiecte si fenomene din exterior sau organe, segmente din interiorul organismului, constituite in surse fizice de energie care sa activeze organele de simt. Actiunea stimulilor este stimularea sau excitatia. Aceasta se transmite datorita unui analizator compus, anatomic vorbind, dintr-un receptor, format, la rândul lui, din celule nervoase specializate, la nivelul fiecarui organ de simt (ochi, ureche, nas, limba etc.), din fibre nervoase (nervi senzitivi) si din zona corticala specializata in decodificarea impulsurilor care devin elemente psihice.

Receptorul transforma stimularea in influx nervos = codare (codificare)

Ex. receptorul pentru imagine este ochiul, receptorul pentru simtul olfactiv este nasul

Calea de conducere transfera influxul nervos de la receptor la veriga centrala. Se realizeaza un prim filtraj senzorial astfel încât la veriga centrala nu ajung decât stimularile cu rol adaptiv pentru om.

Veriga centrala se gaseste pe cortex (scoarta cerebrala) si are rolul de a transforma influxul nervos in fapt psihic, adica in senzatie.

Conexiunea inversa este calea de la veriga centrala spre receptor ce are rolul de a regla adaptarea pentru stimulul respectiv.

3)Ce presupune legea adaptarii senzoriale?

Legea adaptarii senzoriale reflecta modificarea nivelului initial al sensibilitatii în cadrul unui analizator sub influenta intensitatii si duratei de actiune a stimulului. Adaptarea este un proces de reglare a functionarii analizatorului coordonat de la nivelul scoartei cerebrale .Se realizeaza în sens ascendent sau descendent. Stimularea prelungita a analizatorului cu stimuli de intensitate scazuta provoaca o scadere a pragului si o crestere a nivelului sensibilitatii (adaptare ascendenta). Stimularea prelungita a analizatorului cu stimuli de intensitate crescuta provoaca o crestere a pragurilor si corespunzator o scadere a nivelului sensibilitatii (adaptare descendenta).

Fenomenul adaptarii poate fi analizat si din perspectiva vitezei, a rapiditatii cu care acesta se produce.

Cresterea progresiva a intensitatii stimulului duce la cresterea intensitatii senzatiei. Descresterea progresiva duce la descresterea intensitatii senzatiei. Intensitatea experientei senzoriale poate scadea si datorita intrarii in functiune a fenomenului de adaptare, de obisnuire cu stimulul.

In timpul stimulului au loc fenomene de: amplificare - adaptarea senzoriala ,diminuare al stimulului, finalizate prin disparitie si declin

Adaptarea este un fenomen relational si ia in considerare:

- nivelul initial al sensibilitatii, porneste de la un nivel dat al acesteia, luând apoi valori diferite in functie de intensitatea si durata stimulului;

- depinde si de anumite particularitati morfofunctionale ale organelor de simt si de locul si rolul acestora in procesul reflectarii informationale

- particularitatile contextului obiectiv si subiectiv in care are lor receptia.

Adaptarea are un rol pozitiv, ea asigurând reglarea optima a stari functionale a analizatorilor in raport cu intensitatea, durata si semnificata stimulilor.

4)La ce se refera legea intensitatii senzatiilor? (relatia între intensitatea stimulului si senzatia)

Legea intensitatii senzatiilor este legata, in principal de intensitatea fizica a stimulilor care la provoaca. Intensitatea senzatiei nu depinde exclusiv de intensitatea stimulului, ci de o multitudine de alte variabile care actioneaza cu intensitatea fizica a stimulului. Aceste variabile sunt împartite in 3 categorii:

- unele dintre ele se refera la alte caracteristici ale stimulului, cum ar fi durata lui. Un stimul chiar daca nu dispune de o intensitate necesara producerii senzatiei, poate totusi produce senzatia prin aplicarea repetata. Daca un stimul actioneaza repetat, insa cu reducerea progresiva a intensitatii, atunci senzatia înceteaza a se mai produce. Daca dorim ca senzatia sa se produca trebuie sa crestem intensitatea stimulului.

- alte variabile se refera la modul de aplicare a stimulului. Aplicarea intermitenta a unui stimul este mai productiva decât aplicarea lui continua. La fel de importanta este si simultaneitatea stimularii receptorilor perechi.

- a III- a categorie de variabile o reprezinta unele particularitati ale mecanismelor anatomo-fiziologice ale senzatiei începând cu marimea suprafetei receptoare stimulate, continuând cu nr. neuronilor pusi in functie de mesaj si terminând cu variatia potentialului la nivelul neuronilor receptivi ai cortexului senzorial.

In aprecierea intensitatii senzatiilor, alaturi de intensitatea stimulului trebuie sa luam in considerare si baza nervoasa a intensitatii experientei senzoriale.

Intensitatea exprima gradul de pregnanta si încarcatura energetica a senzatiilor; este proportionala cu intensitatea stimulului modal specific (luminos, sonor, etc.): cu cât intensitatea stimulului este mai mare, cu atât intensitatea senzatiei provocate este mai mare, si invers. Intensitatea mai depinde si de starea organismului, si de nivelul actual al sensibilitatii analizatorului

5)Care sunt caracteristicile imaginii senzoriale?

Imaginea senzoriala ca produs al senzatiei prezinta urmatoarele calitati: intensitate, durata, calitate, tonalitate afectiva, valoare cognitiva.

Intensitatea senzatiei constituie un atribut de ordin cantitativ si exprima relatia dintre energia fizica a stimulului sau magnitudinea acestuia si energia sau forta senzatiei. În principiu între intensitatea stimulului si intensitatea senzatiei este o relatie directa dar numai în anumite limite care sunt precis determinate prin legea pragurilor senzoriale sau a intensitatii.

Durata este un atribut de ordin temporal al imaginii senzoriale si exprima relatia dintre durata stimularii si durata de manifestare a senzatiei. Si în acest caz se poate vorbi de o relatie directa astfel încât durata imaginii senzoriale se realizeaza în concordanta cu durata stimularii. Acest aspect este definitoriu pentru senzatie ca proces psihic primar.

Calitatea imaginii senzoriale este un atribut al continutului informational specific diferitelor modalitati senzoriale. Astfel, calitatea stimulilor, natura acestora este în strânsa legatura cu calitatea, specificul imaginii senzoriale. Acest gen de corespondente pot fi: stimuli optici – senzatii vizuale; stimuli acustici – senzatii auditive; stimuli chimici – senzatii gustative si olfactive; stimuli mecanici – senzatii tactilo-chinestezice; stimuli termici – senzatii termice etc.