Psihologie socială - adolescentul din Maramureș

Cuvântul „adolescenţă” este de origine latină, de la verbul adolesco-ere şi înseamnă a creşte, a căpăta putere. Din punct de vedere etimologic sensul cuvântului „adolescenţă” este sinonim cu „procesul de dezvoltare”, cu trecerea de la o stare mai simplă la alta mai complexă, totuşi în psihicul lui nu se bucură de o accepţiune unitară la toţi cercetătorii.

Perioada adolescenţei (14/15 – 18/25) mai este denumiă şi perioada a şcolarului mare.

În perioada adolescenţei se produce o dezvoltare intensă, în planul psihici şi se stabilizează stucturile de personalitate.

Pe panul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unei conformaţii apropiată adultului, în schimb în plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase şi de maximă complexitate cu salturi la nivelul unor funcţii, cu evoluţii mai lente la nivelul acestora.

Florin Emil Verza precizează în cartea „Psihlogia vărstelor” o descrierea pentru adolescent, acest face următoarea descriere: „Mai cu seamă , pentru prima parte a perioadei, adolescentul, în plan comportamental, oscilează între copilărie şi maturitate, visează şi este preocupat de viitor, trăieşte intens sentimental, dar este labil în relaţiile de sex opus, este dornic de a șşi a învăţa, dar efortul depus nu este prea constant, este nemulţumiţi de alţii, dar faţă de sine adoptă un uşor narcisism.Treptat, dezvoltarea psihică, a intelectului în laturizează în deosebi sub raport social şi cultural, îl face să devină avid de cunoaştere şi de participare cu responsabilitate, în deplină cunoştiinţă de cauză, la calităţi cu caracter social, se antrenează în elaborarea de lucrări orginale în literatură, artă, ştiinţă, tehnică”

Preocupările tinerilor în societatea de astăzi sunt foarte diferite. Modalităţiile de petrecere a timpului liber, diversitatea mijloacelor de informare, alegeerea prietenilor constituie pentru tineri prilejuri de descoperire a unor modele şi valori diferite, uneori contradictorii cu învăţătura creştină. Apare astfel riscul nerespectării poruncilor lui Dumnezeu şi al căderii în păcat.

Adolescenţa este cu siguranţă o etapă a schimbărilor, iar parcurgerea multitudinii de lucrări care abordează această problematică ne arată că nici o altă vârstă nu a fost caracterizată prin atâtea atribute, epitete şi metafore.

Schimbări majoreale adolescentului maramureşean apar şi în plan social: adolescenţii petrec tot mai mult timp cu alte persoane de aceaşi vârstă şi petrec mult mai puţin timp cu părinţii şi familia decât atunci când erau copii. Totodată, adolescenţă este perioada în care se iau decizii importante pentru dezvoltarea persoanei şi se fac planuri cu privire la viitor. De exemplu, în perspectiva alegerii unui traiect profesional, adolescenţii trebuie să decidă ce tip de liceu doresc să urmeze, ce examene să dea, dacă să urmeze sau nu studii universitare etc.

”Fara îndoială, putem aprecia că acesta vârsta constiutue o etapă incendiară, la capătul căreia apare o nouă calitate, personalitatea umană.”

În societăţile primitive din zona Maramureş, această trecere este marcată de ritualuri şi ceremonii. Aceste ceremonii nu sunt întotdeauna plăcute, dar în cele mai multe dintre cazuri au ca rezultat convingerea individului că este de aici înainte un adult, care are toate responsabilităţile şi privilegiile aşteptate de la această perioadă de vârstă.

Un exemplu ar fi căsătoriile. În mediul rural vârsta căsătoriilor între tineri este între 16 şi 20 de ani, iar în zonele urbane depăşeşte vărsta de 20-21 de ani au chiar mai mult.

Spre deosebire de societăţile primitive, în societăţiile contemporane, cu foarte rare excepţii există între adolescenti, nu există un cadru în care copilului i se spune că de astăzi a devenit adult, a devenit femeie sau bărbat, el trebuie să descopere singur acest important moment al vieţii lor. După părerea mea în societăţile contemporane rolul adolescentului în societate este privid din punct de vedere mai greu, deoarece părinţi nu vor să accepte că o dată cu trecerea anilor copii lor devin adolescenţi.

Şi această descoperire este cu atât mai dificilă cu cât nu există nici o demarcaţie clară pentru trecerea de la o etapă la alta de viaţă. În societatea contemporană, trecerea de la copilărie la maturitate este prin definiţie mult mai lungă. Aceasta şi pentru că adolescenţii se confruntă cu o dezvoltare accentuată pe numeroase planuri.

Aspectele generale ale întregii perioade evidenţiază o serie de caracteristici ce aduc o notă de specificitate în raport cu celelalte etape ale dezvoltării umane.

Una din aceste caracteristici este dezvoltarea conştiinţei şi a conştiinţei de sine în care sunt implicate identitatea egoului şi plasarea subiectului în realitate.

Adolescentul este confruntat obiectiv şi subiectiv cu schimbări multiple legate de maturizarea sexuală şi de descoperirea dimensiunilor realităţii sociale.

Adolescentul se constituie pe sine prin continue căutări şi diferenţieri faţă de alţii, proces nelipsit de tensiuni şi conflicte. Personalitatea adolescentină nu evoluează linear, ci cu oscilaţii, cu perioade de inegalitate şi chiar dizarmonii din care se pot dezvolta structuri pozitive sau negative.

Pentru care mi-am ales această temă? Pentru că sunt o adolescentă care se loveşte de aceste trăiri sufleteşti, şi care vede viaţa din perspective, care sunt demonstrate de diferiţi sociologi, pshilogi caracteristice acestei vârste.