Resentimentul

Invidia ca sursa de resentiment

1. Placerea pe care ne-o provoaca faptul ca nu posedam un obiect al dorintei noastre, acest lucru nu este invidie. Aceasta stare de inconfort poate fi rezolvata prin intrarea in posesie a bunului dorit.

2. Invidia apare atunci cand avem impresia ca nu putem intra in posesia bunului dorit pentru ca altcineva a intrat in posesia lui inaintea noastra si ne bareaza aceesul la el.

Indiciul invidiei este ostilitatea fata de posesorul bunului dorit dar inaccesibil, ostilitate ce se bazeaza pe automistificare. Invidia nu devine sursa de resentiment decat atunci cand neputinta de a obtine bunul dorit se permanentizeaza.

Resentimentul, ca punct terminus, ca situatie de invidie se caracterizeaza prin devalorizarea valorii incorporate de bunurile inaccesibile. Odata cu devalorizarea, resentimentul mai presupune plasarea valorii la polul opus. Asa s-ar fi nascut dupa Nietzsche valorile morale crestine. Resentimentul sclavilor care a produs crestinismul, ar fi devalorizat frumusetea, forta fizica, bogatia si ar fi plasat valoarea la polul opus, adica ar fi ridicat la rangul de valoare saracia, lipsa frumusetii, slabiciunea si suferinta(datele conditiei paturilor sociale care au produs crestinismul).

Despre psihologia resentimentului

Primul care a elaborat o psihologie a resentimentului este Nietzsche. El sesizeaza valoarea defensiva a resentimentului.

Resentimentul este o reactie de aparare fata de durere, suferinta, neplacere. Resentimentul apare la acei oameni care in mod nativ, sunt caracterizati de o redusa rezistenta la frustrare. Pentru Nietzsche bazele resentimentului, sunt de natura biologica. Deficitul vital este sursa principala a resentimentului.

Exemplu: valoare de iubire crestina, n-ar fi altceva decat transfigurarea in spiritual a neputintei de a reactiona provocata de o sensibilitate extrema fata de durere neplacere. Nietzsche respingerea instinctuala a oricarei aversitati, dusmanii, a oricaror limite si distante in sentimente, se datoreaza unei sensibilitati extreme la excitanti durerosi, pentru care orice opozitie sau perspectiva de opozitie este resimtita, ca o placere insuportabila. Singura fericire pe care o cunoaste este de a nu se mai opune, nici macar raului  iubirea ca singura, ultima posibilitate de a trai.

Max Scheler subliniaza rolul defensiv de aparare al resentimentului. Spre deosebire de Nietzsche, Scheler scrie intr-o perioada in care psihologia freudiana devenise cunoscuta.

Contributia sa consta in adancirea tensiunii conflictului dintre dorinta de a descarca anumite afecte negative, de tipul dorintelor de razbunare, ura, invidie, gelozie si neputinta de a realiza aceasta descarcare. Atunci cand neputinta se permanentizeaza isi gaseste rezolvarea prin mijloace psihice. Neputinta duce la rezolvarea sentimentelor negative, care nu pot fi descarcate.

Pe langa refulare, preia si intoarcerea refulatului. Refulatul revine in constiinta si odata cu si conflictul psihic. Inperfectiunea refularii face ca resentimentul sa isi continue actiunea in sensul actiunii iluzorii asupra lumii exterioare. Un prim pas in aceasta actiune a resentimentului, de a modifica iluzoriu realitatea exterioara il constituie negarea faptului, ca bunul dorit dar inaccesibil este purtator de valoare. Acest moment in dezvoltarea resentimentului, este ilustrat de proverbul Vulpea care nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii (nu spune ca dulcele nu este bun).

Adevarata solutie pe care o aduce resentimentul, este interventia in sistemul de valori, in sensul devalorizarii valorilor inaccesibile si valorizarii calitatilor care sunt considerate nonvalori. Datorita cestei inversari a valorilor, omul resentimentar este mantuit. El nu va mai resimti invidie ura gelozie fata de cei care detin valorile inaccesibile, ci va resimti mila si compatimire.

In aceasta psihologie a resentimentului, perspectiva adleriana, constituie completarea indispensabila, in sensul ca neputinta este pe deplin valorificata psihologic. Aceasta neputinta dezechilibreaza autoestimatia, provoaca sentimente de inferioritate puternice, iar intru cat conditiile oboiective sau subiective se opun dizolvarii sentimentelor de inferioritate, printr-o compensare reala, solutia disponibila este cea psihica: indepartarea din constiinta a sentimentelor de inferioritate si actiune mistificatoare asupra sistemului de valori si judecatilor de valoare.conflictul resentimentar, tine de zona autoestimatiei.