Suport curs psihologia personalității

1. Conceptul de personalitate

Introducere

- fenomen complex (componente diferite ca structură, funcționalitate și finalitate biologică, psihologică, socială, axiologică, istorică) și dinamic (evolutiv filogenetic și ontogenetic)

- personalitatea este OMUL cu valorile acumulate și realizate în prezent sau proiectate în viitor

Perspective de abordare a personalității

- antropologia filosofică: personalitatea se referă la “esența umană” (însușiri și structuri ce definesc omul) la care adaugă alte calificative: conștient, rațional, social, economic, creator de istorie, dotat cu limbaj, apt de conduită instrumentală, făuritor de unelte, generator de semnificații

- antropologia culturală: esența este introdusă din afară “înăuntru” (pe fondul potențialului uman ereditar). H. Pieron - “omul este un candidat la umanitate” și devine personalitate prin modelare după relațiile și comportamentele sociale (se construiește în împrejurări concrete).

- Deci conținutul și funcțiile personalității sunt social-istorice iar modul de existență și realizare sunt psihologice (țin de structurile mintale și comportamentale individuale)

- la nivelul personalității operează simultan 3 tipuri de caracteristici:

a) universale - comune tuturor oamenilor

b) particulare (tipologice) - valabile pentru anumite grupuri

c) individuale (singulare) - definesc omul ca entitate unică, originală (particularități de organizare a elementelor și structurilor generale)

- consecințe: variațiile individuale pot fi constatate dar nu și explicate pe deplin; bipolaritatea conștient - inconștient explică conflictualitatea, compensanțiile, conversiunile energetice

Precizări conceptuale

Individul

- sens biologic: exemplarul singular dintr-o specie; nu poate fi divizat, este integral determinat biologic, nu are note calitative sau de valoare funcție de vârstă sau nivel de dezvoltare (se aplică tuturor organismelor vii)

Individualitatea

- felul de a fi al individului (rezultă prin diversificarea și diferențierea organizării structural-funcționale a individului)

- caracteristicile care diferențiază un individ de altul

- are în centrul său EUL propriu

Persoana

- lat. persona (gr. prosopon): masca actorului, rolul său, actorul însuși

- rolul social îndeplinit în teatru sau în viață

- calitățile psihosociale care dau identitate socială individului (nume, familie, data nașterii, locul, statutul social)

- individualitate conștientă de sine și recunoscută de ceilalți

- conștiința de persoană - rezultatul procesului psihosocial de personalizare (proces de formare și desăvârșire a Eului)

- atribut valoric, rangul social

- determinată socio-cultural (etnie, religie, sărăcia )

Personalitatea

- persoana maximal valorizată social (2 condiții: a fi recunoscut ca valoare și a avea conștiința că reprezinți ceva valoros)

- construcție teoretică elaborată de psihologi pentru a înțelege și explica modalitățile de ființare și funcționare a persoanei

- modul specific de organizare a trăsăturilor și însușirilor psihofizice și psihosociale ale persoanei

- sinteză bio-psiho-socio-istorică și culturală care asigură adaptarea originală a individului la mediul natural și social.

- structură vectorizată axiologic și teleologic, trinomul valori-atitudini-idealuri fiind nucleul funcțional care mediază elaborarea conduitelor sociale.

- conduita rezultă dintr-un stil comportamental

Personajul

- exteriorizarea persoanei prin comportament, persoana-în-rolul său social

- accepțiuni: stereotip social (al poziției sociale), ideal personal (ce vreau să fiu), “mască” (disimulare conjuncturală), refugiu (alibi moral pentru propriul comportament - ce mi se impune să fiu)

- funcție de potențialitățile persoanei, de creativitatea și spontaneitatea sa

- poate fi în concordanță sau discordanță cu persoana