Teoria cognitivă - Lev Vigotsky

Lev Vigotski s-a nascut in 1896 in Bielorusia. El a absolvit Universitatea din Moscova in 1917 cu licenta in drept si o specializare in literatura. In perioada 1918-1924, Vigotski a predat literatura si psihologie. Viata sa s-a schimbat cind a elaborat o lucrare in psihologie, domeniu in care el nu avea o pregatire formala. Lucrarea s-a bucurat de o recunoastere deosebita si i-a adus invitatia de a se alatura Institutului de Psihologie al Universitatii din Moscova, unde a realizat cercetari, a tinut prelegeri si a publicat pina cind a murit de tuberculoza in 1934.

Vigotski a trait in timpul Revolutiei Ruse. Acest mediu cultural in schimbare i-a oferit contextul pentru studiul sau asupra dezvoltarii proceselor cognitive. Lucrarile lui Vigotski sustin ca intelegerea este de origine sociala si ca dezvoltarea cognitiva individuala este un proces legat de transformarea cunostintelor reglate social si mediate. Cercetarile sale privind modul cum copiii rezolvau probleme care depaseau nivelul lor curent de dezvoltare l-au condus pe Vigotski sa dezvolte si sa conceptualizeze zona proximei dezvoltari (ZPD).

Zona Proximei Dezvoltari

ZPD lui Vigotski a fost adesea referita ca fiind socio-istorica. In teoria sa, ideea lui Vigotski este ca dezvoltarea este interrelationata cu tranzactia sociala si implica de asemenea faptul ca invatarea sociala se afla totdeauna inaintea dezvoltarii; de aceea, ipoteza sa de dezvoltare proxima explica diferenta de performanta dintre nivelul de dezvoltare actual si cel urmator. In studiile sale, Vigotski a avut in vedere metoda rezolvarii problemelor, nu nivelul de performanta.

Vigotski defineste ZPD ca “... distanta dintre nivelul de dezvoltare actual asa cum este determinat de rezolvarea independenta de probleme si nivelul dezvoltarii potentiale asa cum este determinat prin rezolvare de probleme sub indrumarea adultului sau in colaborare cu colegi mai capabili” (Vygotsky, 1978, p. 90). Pe masura ce copilul face progrese, zona devine o arie a dezvoltarii actuale inconjurata de o noua zona pentru dezvoltari ulterioare. (De accea invatarea cooperativa se bazeaza pe aceasta teorie.)

Vigotski indica, “In joc, un copil se comporta totdeauna dincolo de virsta sa medie, dincolo de comportamentul sau cotidian, in joc este ca si cum ar fi putin mai inalt decit el insusi” (Vygotsky, 1978, p. 102). Copiii lucreaza cu acea zona a proximei dezvoltari; ei isi creeaza propriile lor concepte.

Dezvoltarea cognitiva

In timp ce Vigotski si ZPD pot fi “sinonime” in literatura, este important sa notam teoria lui Vigotski privind dezvoltarea cognitiva, care a avut o influenta uriasa asupra formarii teoriei ZPD. Mai intii, Vigotski credea ca dezvoltarea cognitiva se limiteaza la o anumita intindere la orice virsta data. Apoi, el credea ca dezvoltarea cognitiva completa cere interactiune sociala.

Conform lui Vigotski (1962, 1978), copiii si adultii elaboreaza situatii dincolo de intelegerea lor sociala, astfel participind proactiv spre o situatie data.

Medierea

Medierea prin vorbire, scris si limbaj asista elevii in implicarea lor la mediile sociale. Internalizarea acestor instrumente de mediere creste capacitatea individului de a gindi la un nivel superior. Pentru a intelege ideile lui Vigotski despre gindire si limbaj, este importanta intelegerea distinctiei pe care el o face intre dezvoltarea naturala si cea culturala. Dezvoltarea culturala se cladeste pe dezvoltarea naturala, genetica, pe masura ce individul foloseste instrumente culturale si simboluri precum vorbirea si scrisul. Este credinta lui Vigotski ca gindirea nu poate exista fara limbaj. Noi folosit cuvinte in construirea sociala a intelegerii noastre. In termenii lui Vigotski, aceste “instrumente psihologice”, vorbirea si actiunea, le permit oamenilor sa-si modeleze propriile actiuni si pe ale altora (Shotter, 1995).

Vigotsky si Constructivismul

Pentru a realiza importanta lui Vigotski la perspectiva constructivista, trebuie sa intelegem accentul pe care il pune Vigotski pe contextul social in invatare, si mai departe sa intelegem faptul ca el gaseste limbajul, gindirea si cultura inseparabile. Teoriile lui Vigotski asupra invatarii si dezvoltarii pot fi grupate in patru idei majore fiecare interconectata si construita pe cealalta:

1. Copiii construiesc cunoasterea. Vigotski credea ca invatarea este mai mult decit reflectare. El a subscris la situatia activa de invatare in care copiii construiesc cunostinte, creind reprezentari individuale.

2. Invatarea poate conduce – se poate situa inaintea dezvoltarii. Vigotski credea ca invatarea solicita precerinte. ZPD este definita de Vigotski ca zona dintre nivelul performantei independente si nivelul performantei asistate.

3. Dezvoltarea nu poate fi separata de contextul sau social. In timp ce Vigotski credea ca instruirea culturala influenteaza invatarea umana, el credea de asemenea ca ZPD se schimba pe masura ce invidul este capabil sa invete concepte si abilitati mai complexe. Mai mult, el sustinea ca instruirea cea mai eficienta vizeaza nivelul zonal superior. (Putem interpreta ca el vrea sa spuna ca ZPD este un spatiu care se misca odata cu fiecare noua deprindere complexa. Zona nu este nici inalta nici joasa, este spatiul dintre dezvoltarea actuala si eventuala – zona in care profesorii si colegii capabili au o influenta).