Tulburări de Conștiință

Seminar
7/10 (1 vot)
Domeniu: Psihologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 10 în total
Cuvinte : 5974
Mărime: 30.25KB (arhivat)
Cost: Gratis
seminar 5 - psihologie medicala

Extras din document

Constiinta este un atribut definitoriu al umanitatii, cea mai evoluata forma de reflectare psihica a lumii obiective, caracterizata prin rationalitate si aprehensiunea propriei identitati a individului. Prin urmare, constiinta desemneaza activitatea psihica rationala, însotita permanent de aperceptia Eului, ca agent unic, indivizibil si inconfundabil al tuturor actelor sale psihice (Gorgos,.1987). Constiinta individuala reprezinta reflectarea subiectiva a existentei fiecarui om, având note de unicitate si irepetabilitate.

K Jaspers considera constienta ca fiind „viata psihica la un moment dat”, fiecarui moment corespunzându-I o experienta traita în corelatie cu o anumita ordine sau claritate a constiintei. Modelarea experientelor traite „aici si acum” (Henry Ey) se face în raport cu întreaga experienta existentiala anterioara a subiectului. Constiinta este un domeniu fundamental de definitie al psihismului, conferindu-i acestuia specificitate umana si deosebindu-l decisiv si calitativ de orice alta manifestare cerebrala, prin faptul ca raporteaza experientele individului la trecut si viitor, la sisteme axiologice si la identitate unica a subiectului, perceputa ca atare.

În psihiatrie, termenul de „constiinta” are diferite interpretari, în functie de fundamentarea teoretica prin care se abordeaza studiul ei:

- Abordarea neuropsihologica întelege prin constiinta procesul orientat, finalist, de integrare a întregului sistem nervos care, pe fondul starii de veghe, prelucreaza informatiile oferite de aferentele senzitivo-senzoriale, realizând o reflectare subiectiva a realitatii obiective si putând oferi prin aceasta un raspuns comportamental adecvat. Se admite o structurare a constiintei în trei niveluri:

- Constiinta elementara (constiinta) – care asigura starea de veghe, prezenta si la animale si tinând de structuri subcorticale;

- Constiinta operational-logica, prin care se realizeaza, cu ajutorul perceptiei si gândirii, o reflectare coerenta a realitatii;

- Constiinta axiologica, care permite optarea pentru valori în functie de criterii induse de societate.

Conform acestei abordari, constiintei îi sunt recunoscute mai multe calitati:

- substratul sau material este creierul;

- nivelul maxim de dezvoltare a constiintei la om a fost atins prin aparitia limbajului;

- prezinta variatii cantitative în timp, la acelasi subiect, dar si variatie ciclica (alternanta somn-veghe);

- presupune integritatea tuturor functiilor psihice: perceptie, atentie, memorie, gândire, afectivitate.

Cercetarile de neurofiziologie au stabilit contributia definitorie a cortexului, nucleilor bazali, sistemului talamic difuz si a hipotalamusului în realizarea constiintei.

- Conceptia organo-dinamista a lui H.Ey introduce notiunea de „câmp al constiintei”, alcatuit din ansamblul fenomenelor psihice ale existentei, la un moment dat: perceptie, imaginatie, sentimente, pulsiuni, activitate motorie, limbaj. Pentru Ey, constiinta este, ca si pentru Jaspers, „viata psihica la un moment dat, sectiunea transversala (structura sincronica, la nivelul existentei psihice a unui individ. Constienta (luciditatea) este echivalentul claritatii câmpului constiintei. Sectiunea longitudinala (diacronica) a vietii psihice a individului, care trece prin totalitatea „clipelor” câmpului constiintei, constituie „organizarea personalitatii”. În felul acesta, personalitatea ar fi alcatuita din derularea mutiplelor cadre al prezentului. Pentru Ey, disolutiile câmpului de constiinta si ale organizarii constiintei explica ntreaga patologie psihiatrica. Astfel, disolutiile câmpului constiintei de intensitate mica determina manie si melancolie, cele de intensitate medie – psihozele delirante acute si starile oneiroide, iar disolutiile profunde determina starile confuzionale si confuzoonirice. Disolutiile structurii profunde a constiintei determina, când sunt de intensitate mica, dizarmonia, când sunt de intensitate medie – delirurile cronice si schizofrenia, cele mai grave disolutii determinând dementele.

- Abordarea constiintei din unghiul psihologiei sociale a condus la alte corelatii. Constiinta individuala exprima structurarea superioara a fenomenelor psihice sub influenta unor mecanisme de natura sociala: limbaj, valori, simboluri. Cu cât cultura societatii din care face parte individul este mai evoluata, cu atât individul îsi însuseste mai mult din valorile ei, si cu atât este mai constient de locul si rolul sau în colectivitate, ca si de propriile sale motivatii, pe care si le poate corela cu disponibilitatile si cerintele societatii. Mediile familiale dezorganizate, microgrupurile cu nivel moral scazut pot determina structurari dizarmonice ale personalitatii copilului sau adolescentului, contribuind la structurarea psihopatiei sau la dezvoltarea unor predispozitii spre psihoze sau nevroze.

Se mai disting constiinta sociala, constiinta grupului din care face parte individul, constiinta profesionala, constiinta nationala, constiinta morala, fiecare dintre ele având un rol important în evolutia si mentinerea coerentei si unicitatii individului.

Constiinta de sine constituie reflectarea în constiinta individului a propriei existente psihice si sociale. Se structureaza în cadrul relatiilor sociale, individul cunoscându-se pe sine si delimitându-se de ceilalti prin comparare cu semenii sai. Individul devine, astfel, o constiinta personalizata, individualizata. Personalitatile structurate dizarmonic îsi structureaza o imagine deformata atât despre lume, cât si despre sine. Delirurile cronice si mai ales schizofrenia determina o distorsionare deliranta sau o bulversare a constiintei de sine.

C.Gorgos (1987) arata ca, în functie de acceptiunile psihiatrice ale termenului, se poate realiza o sistematizare didactica a principalelor modalitati de existenta a constiintei si a tulburarilor ei:

- Câmpul de constiinta, care integreaza prezenta în lume, permitându-i subiectului sa se situeze în raport cu semenii sai, sa-i înteleaga lucid si sa se adapteze schimbarilor pe care le percepe.

- Tulburarile câmpului de constiinta:

- tulburarile claritatii si integrarii câmpului constiintei (tulburari cantitative): obtuzia, hebetudinea, torpoarea, obnubilarea, stuporul, soporul, suspendarea completa a constiintei;

- tulburarile structurii câmpului constiintei (tulburari calitative): îngustarea câmpului constiintei, starea crepusculara, confuzia mintala (starile confuzionale): oneiroidia, amentia.

- Constiinta de sine a subiectului, ca sentiment al propriei identitati.

- Tulburarile constiintei de sine:

Tulburarile constiintei corporalitatii (somatognozia);

- tulburari de schema corporala de tip neurologic: sindromul Gerstmann, sindromul Anton-Babinski;

- tulburari de schema corporala de tip psihic: cenestopatii, sindrom hipocondriac, sindrom Cotard;

- desomatizare: dismorfofobia;

- tulburarile constiintei realitatii obiectuale: derealizarea.

- tulburarile constiintei propriei persoane: personalitatea multipla, depersonalizarea, automatism mintal;

- tulburarile somnului si visului: insomnii, hipersomnii, visul.

Preview document

Tulburări de Conștiință - Pagina 1
Tulburări de Conștiință - Pagina 2
Tulburări de Conștiință - Pagina 3
Tulburări de Conștiință - Pagina 4
Tulburări de Conștiință - Pagina 5
Tulburări de Conștiință - Pagina 6
Tulburări de Conștiință - Pagina 7
Tulburări de Conștiință - Pagina 8
Tulburări de Conștiință - Pagina 9
Tulburări de Conștiință - Pagina 10

Conținut arhivă zip

  • Tulburari de Constiinta.doc

Alții au mai descărcat și

Psihopatiile

Psihopatiile sunt tulburari, care se rasfrang mai mult in constiinta decat in conduita ei, astfel, bolnavul are credinta ca el le poate ascunde...

Tulburări ale somnului

I. SOMNUL I.1. Somnul: ce este si ce nu este Somnul este o stare comportamentala a libertatii perceptuale cu indisponibilitate pentru mediul...

Tulburări de somn

Insomnia Criterii de diagnosticare A. O plangerere constanta, predominanta de insatisfacere in ceea ce priveste cantitatea sau calitatea...

Tulburările de Conștiință

Introducere Psihiatria este o disciplină medicală, deci s-a dezvoltat mai mult decât celelalte pentru că a profitat de progresul pe care l-au...

Sindromul Prefrontal

Introducere Cortexul prefrontal reprezinta partea anterioara a lobului frontal al creierului, aflându-se în fata ariilor motorii si premotorii....

Neurofiziologia Proceselor Cognitive

I Bazele biologice ale conceptului de reprezentare si ale comportametelor orientate spre un scop, obiect esential al neurostiintelor cognitive....

Retardul Mental - Oligofrenia

Retardul mental se defineşte ca o funcţionare intelectuală generală semnificativ sub medie, care a început în timpul perioadei de dezvoltare şi se...

Turbulari de Stare

Voinţa – funcţia psihică ce mijloceşte actualizarea şi realizarea intenţiilor, prin organizarea acţiunilor şi structurarea deciziilor, fiind strâns...

Te-ar putea interesa și

Iresponsabilitatea

INTRODUCERE Actualitatea temei. Atunci când săvârşirea unei infracţiuni de genul celor de furt devine posibilă numai prin pătrunderea înăuntrul...

Îngrijirea pacienților cu epilepsie

Argumentul "Epilepsia este ca orice altă boală, nu este mai periculoasă ca alte boli." Hipocrate 1893 Am ales acest subiect deoarece bolnavii...

Îngrijirea Bolnavului cu Epilepsie

Capitolul I. MOTIVATIE Bolnavii epileptici ridica si în prezent probleme de reabilitare, de reîncadrare în familie, societate, comparativ cu...

Forme ale Epilepsiei la Copil

1. INTRODUCERE Epilepsia este o afectiune cunoscuta din cele mai vechi timpuri, descrieri si observatii pastrându-se înca de la Hippocrat. Cu...

Tulburările de Conștiință

Introducere Psihiatria este o disciplină medicală, deci s-a dezvoltat mai mult decât celelalte pentru că a profitat de progresul pe care l-au...

Subiecte Rezolvate Psihiatrie

Biletul NR 1 Tipologii de Personalitate, Semiologia personalităţii Cea mai importantă manieră de studiu a personalităţii este cea tipologică. De...

Psihopatologie

ACTIVITATEA - conduita motorie; - activitatea şi voinţa = funcţii efectorii, orientate de gândire, conştienţă; ele jalonează comportamentele;...

Psihiatrie

Afectivitatea este o componenta esenţială a sistemului psihic uman, în pofida curentului raţionalist care încerca să o discrediteze, asociindu-i un...

Ai nevoie de altceva?