Tulburările de limbaj

In continutul eseului mi-am propus sa prezint informatii cu privire la tulburarile de limbaj-definitie, cauze,clasificare,precum si referitoare la modalitatile de recuperare a acestor tulburari – principii logopedice ,tipuri de terapii si importanta acestora.

Voi incepe cu prezentarea limbajului definit cel mai adesea ca fiind activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii.

“Limbajul este o activitate verbala, comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activitatii comunicative ale omului”.

Limbajul este un fenomen individual, individualizarea realizandu-se atat in plan fiziologic (datorata unor particularitati ale aparatului fonator), cat si in plan psihologic, el avand o manifestare personala si diferita de la individ la individ.

Dezvoltarea culturii si caracteristicile secolului in care traim, au facut ca trebuintele si aspiratiile oamenilor sa creasca cat mai mult.

Intre aceste trebuinte si aspiratii un loc foarte important il ocupa,fara indoiala, grija fata de comunicarea corecta. Atat comunicarea orala cat si comunicarea scrisa si cea gestuala reprezinta o punte de legatura intre oameni. Limbajul faciliteaza circulatia interumana a ideilor si intelegerea reciproca in realizarea diferitelor activitati.

Nu de putine ori se intampla insa ca acesta sa fie afectat din diverse cauze. Dar, indiferent care sunt cauzele care tulbura organizarea si dezvoltarea normala a limbajului, repercursiunile negative ale acestora se observa atat in viata relationala, cat si in structurile de personalitate ale individului. De aceea se impune cu necesitate atat depistarea timpurie a tulburarilor de limbaj cat si corectarea lor.

Dupa cum este prezentat de Gutu intr-o lucrare de referinta « prin tulburarile de limbaj se inteleg toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspecul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa. »(M.Gutu,1975, pag.130-135).

In tulburarile de limbaj sunt reunite toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si gesticulatie.

Clasificarea tulburarilor de limbaj are la baza numeroase criterii dar, in cele ce ur-meaza o voi prezenta pe cea care realizeaza o imbinare a acestora. Putem vorbi astfel de:

- tulburari de pronuntie: dislalia , rinolalia si dizartria

- tulburari de voce: disfonia, afonia si fonastenia

- tulburari de ritm si fluenta vorbirii: balbaiala, tahilalia, bradilalia si mutismul.

- tulburari ale limbajului scris: disgrafia, agrafia si dislexia-alexia

- tulburari polimorfe de limbaj: alalia si afazia

« Cunoasterea si identificarea tulburarilor de limbaj reprezinta o prioritate a specialistilor in probleme de psihopedagogie, precizia si precocitatea diagnosticului acestor tulburari garantand reusita programului terapeutic si recuperator al copilului cu tulburari de limbaj. « (Alois Ghergut,2005, pag.178)

Stiinta care se ocupa de cercetarea tulburarilor si devierilor de la limbajul normal se numeste logopedie. Scopul sau final este de a restabili si a asigura relatiile normale ale individului cu celelalte persoane, relatii care au fost tulburate, mai mult sau mai putin grav.

In timp ce particularitatile de limbaj dispar treptat, fara un tratament logopedic, tulburarile de limbaj nu dispar de la sine. De aceeea, in functie de natura si specificul fiecarei tulburari de limbaj, sunt absolut necesare exercitiile logopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea acestora. Cu cat tratamentul logopedic se desfasoara mai de timpuriu si in mediul natural de viata al copilului, cu atat este mai eficient. Varsta de 3-4 ani este considerata ca fiind cea mai indicata pentru realizarea tratamentului logopedic.

O importanta deosebita o are atitudinea parintilor fata de copil, modul in care acestia se ocupa de dezvoltarea limbajului. Limbajul simplu si cat mai clar al adultilor contribuie in cea mai mare masura la inlaturarea particularitatilor trecatoare determinate de varsta ale pronuntarii. Este cu totul gresit ca persoanele din anturajul copilului sa imite modul de exprimare infantil, deoarece in acest fel se consolideaza greselile de pronuntare.

De asemenea este daunator sa se incerce obtinerea unor perfomante verbale care depasesc capacitatil copilului.Parintii care forteaza copilul sa rosteasca prea de timpuriu consoanele complexe, inainte de a avea dezvoltata abilitatea motrica necesara, nu obtin decat sunete cu totul deformate. Intr-o mare masura asemenea fortari premature explica aparitia rotacismului.

O alta gresala se refera la insuficienta stimulare a copilului sub aspectul comuni-carii verbale. Multi parinti isi lasa copilul singur mult timp, fiind multumiti ca nu sunt deranjati.

O alta cauza a declansarii tulburarilor de vorbire o constituie bilingvismul. Parin- tii trebuie sa stie ca introducerea unei alte limbi este bine sa se faca numai dupa ce copilul stapaneste limba materna, desi acum sunt la moda crese si gradinite cu predare in diverse

limbi straine.